Romulus Dimitriu
de la Enciclopedia României
Romulus Dimitriu | ||
Născut | 23 noiembrie 1892, Târgu Jiu | |
Decedat | 17 ianuarie 1981, Craiova | |
Ocupaţie | militar, general |
Romulus Dimitriu (n. 23 noiembrie 1892, Târgu Jiu - d. 17 ianuarie 1981, Craiova) a fost un general al armatei române în timpul celui de-al doilea război mondial.
Biografie
S-a născut la 23 noiembrie 1892 la Târgu Jiu, judeţul Dolj.
Şcoli absolvite:
- Şcoala militară de infanterie (absolvită în 1912)
Avansări:
- sublocotenent (1912)
- locotenent (1915)
- căpitan (1917)
- maior (1920)
- locotenent-colonel (1930)
- colonel (1936)
- general de brigadă (1942)
- general de divizie (1945)
- general de corp de armată (1948)
Trecut în rezervă la 1 august 1949.
Funcţii deţinute:
- Comandant adjunct al Diviziei 21 Infanterie (28 mai - 26 iunie 1941)
- Comandant al rezervei Corpului 5 Armată (26 iunie - 26 iulie 1941)
- Comandant adjunct al Diviziei 35 Infanterie (26 iulie - 31 decembrie 1941)
- Comandant adjunct al Diviziei 20 Infanterie (15 ianuarie 1942 - 2 februarie 1943)
Prizonier de război (2 februarie 1943 - 12 aprilie 1945)
- Şef de Stat Major al Diviziei "Horea, Cloşca şi Crişan" (12 aprilie - 8 septembrie 1945)
- Comandant al Corpului 7 Armată (8 septembrie 1945 - 30 iunie 1947)
- Comandant al Regiunii 3 militare (Armata a IV-a) (1 august 1947 - 1 august 1949)
Acţiuni de luptă
A luptat pe frontul de est în campania împotriva Rusiei sovietice, apoi, în prizonierat, s-a alăturat sovieticilor în iniţiativa acestora de a crea divizii alcătuite din prizonieri de război români care să lupte împotriva Germaniei.
La începutul campaniei din est a luptat cu Divizia 21 Infanterie pentru forţarea râului Prut în campania de eliberare a Basarabiei. A luptat ulterior în zona de la sud de Harkov şi la Stalingrad. În urma ofensivei sovietice din noiembrie 1942 a fost luat prizonier, la data de 2 februarie 1943. A fost încarcerat în lagărele de la Krasnigorsk, Suzdal şi Voikova.
S-a implicat alături de generalul Mihail Lascăr în eforturile de organizare a diviziei "Horea, Cloşca şi Crişan", formată din prizonieri de război români care aveau o atitudine favorabilă sovietelor şi care avea să lupte împotriva Germaniei. Pentru că a colaborat în prizonierat cu sovieticii, a fost apreciat de noul regim comunist instaurat în România după terminarea celui de-al doilea război mondial, fiind păstrat în rândurile armatei române. La data de 1 august 1949 a fost trecut în rezervă.
A murit la 17 ianuarie 1981, la Craiova.
Bibliografie
- Magazin istoric - Anul XXXII, nr. 2 (371), februarie 1998