"Doamna" Maria-Oltea

„Doamna” Maria Oltea (n. începutul sec. XV – d. 4 noiembrie 1465). Mama lui Ştefan cel Mare (1457–1504).

Biografie

Originară din zona Trotuşului, unde fiul şi nepotul său Alexandru vor construi, în 1493–1494, o biserică cu hramul Adormirea Maicii Domnului, „întru amintirea sfântrăposaţilor noştrii înaintaşi şi a părinţilor lor”. Ştefan va dărui acestei biserici, în 1495, un Tetraevangheliar cu o însemnare care arată că este „fiu al lui Bogdan şi al Oltei”.

Se pare că nu a fost căsătorită cu domnul Moldovei Bogdan II (sau căsătoria nu a fost recunoscută), ea nu a „fost doamnă în secolul XV şi nici cneaghină (femeie măritată aparţinând boierimii)” (Constantin Rezachevici), titlul lipsind chiar şi de pe lespedea funerară. Oltea a avut încă cinci copii, probabil dintr-o căsătorie anterioară, Ioachim, Ion, Cârstea, Maria şi Sora, amintiţi în Pomelnicul de la Mănăstirea Bistriţa. Despre băieţi nu există date directe, fetele au fost căsătorite cu boieri moldoveni: Maria cu portarul Sucevei, Şendrea, iar Sora cu marele vornic Isaia. Este cunoscut şi un frate al ei, pârcălabul Vlaicu, dregător în slujba lui Bogdan II şi Ştefan cel Mare.

După asasinarea lui Bogdan la Reuseni (15 octombrie 1451), Oltea, alături de alte rude, îşi însoţeşte fiul în Transilvania, de unde se va întoarce, probabil, după ce acesta va ocupa tronul Moldovei. Spre sfârşitul vieţii s-a călugărit, primind numele monahal Maria.

A fost înmormântată la Mănăstirea Probota, ridicată de Ştefan cel Mare lângă Reuseni, locul unde a fost decapitat părintele său. Pe piatra tombală, descoperită de Constantin Moisil în 1904, stă scris: „Acesta este mormântul roabei lui Dumnezeu Oltea, mama domnului Io Ştefan Voievod, care a murit la anul 6973 [1465], noiembrie 4”.

Cea care a fost considerată de Spiru Haret „femeia care a dat neamului românesc pe cel mai mare fiu al său” a suscitat un deosebit interes. Dimitrie Cantemir în Istoria Imperiului Otoman şi Ion Neculce în O samă de cuvinte creionează primii aportul acesteia la îmbărbătarea voievodului moldovean după greaua înfrângere suferită la Valea Albă-Războieni (1476). Ideea este preluată de Gheorghe Asachi în poezia Ştefan cel Mare înaintea cetăţii Neamţu şi în litografia cu titlul Muma lui Ştefan cel Mare, împiedică pe fiul său de a intra în cetatea Neamţu la 1484, precum şi de Dimitrie Bolintineanu în mult mai celebra sa poezie Muma lui Ştefan cel Mare, pusă pe note de Alexandru Flechtenmacher.

Bibliografie

• George Marcu (coord.), Enciclopedia personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2012