Ţânţarul (revistă)
de la Enciclopedia României
Ţânţarul a fost numele pe care l-au avut mai multe reviste umoristice cu apariţii săptămânale.
Gazeta satirico-umoristică „Ţânţarul” a apărut săptămânal la Bucureşti, de la 28 februarie/12 martie până în 15/27 august 1859. În total au fost scoase 25 de numere sub redacţia lui C. A. Rosetti care a semnat cu pseudonimul C. Trandafirescu şi a lui N. T. Orăşanu care a semnat cu pseudonimul N. T. Cetăţenescu. Colaborator l-au avut pe Enric Winterhalder cu pseudonimul Iernescu. A fost tipărită la Tipografia C. A. Rosetti.
La 25 februarie 1906, la Bucureşti a apărut o revista umoristică, efemeră, cu titlul „Ţânţarul”.
De la 18 octombrie 1909 până în luna decembrie 1910, la Bucureşti a apărut o revistă satirică umoristică, ilustrată, cu apariţii săptămânale. S-a aflat sub conducerea succesivă a lui C. I. Justin, Temistocle Grigoriu-Themis şi Dim. Nichifor, iar secretar de redacţie era Ion Pribeagu din Buzău. Articolele erau scrise sub pseudonimele Saky, Disperatu, L. Lysak-Buzău, I. Delabuzău. Desenele erau executate de Ary Murnu şi Tojo. Ţânţarul a fost continuat de publicaţia Urzica, condusă de acelaşi director.
Tot cu titlul „Ţânţarul” au mai apărut gazete la Fălticeni, Galaţi şi Râmnicu-Vâlcea. În 1879, la Fălticeni a apărut o gazetă umoristică scoasă de elevul Artur Gorovei împreună cu alţi colegi de gimnaziu. La Galaţi a apărut la 23 decembrie 1884 o gazetă umoristică sub redacţia lui Nicu N. Vlaicu. La Râmnicu-Vâlcea a apărut o gazetă umoristică la 3 noiembrie 1892 şi la 3 februarie 1893, condusă de G. Androviceanu.
Ţânţarul Buzăului, o gazetă veselă a apărut la Buzău de la 24 septembrie la 1 octombrie 1895 sub conducerea unor directori ascunşi sub pseudonimele Sfredeluş şi Retevel.
Bibliografie
- Georgeta Răduică, Nicolin Răduică, Dicţionarul presei româneşti (1731-1918), Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1995