Adriana Georgescu-Cosmovici

Adriana Georgescu-Cosmovici (n. 23 iulie 1920, Bucureşti – d. 29 octombrie 2005, Londra, Marea Britanie). Deţinut politic, memorialistă.

Biografie

A urmat cursurile Colegiului „I.H. Rădulescu” din Bucureşti (1939) şi pe cele ale Facultăţii de Drept a Universităţii din Bucureşti (1944).

Secretar particular al primului-ministru, gen. Nicolae Rădescu (3 decembrie 1944–5 martie 1945), a fost arestată în iulie 1945, sub acuzaţia că ar fi membră a unei organizaţii teroriste (grupul Tinerilor Liberali). Conform afirmaţiilor Monicăi Lovinescu, Adriana Georgescu-Cosmovici a fost torturată şi „violată de gardieni în serie şi închisă cu prostituate”. Denis Deletant o citează, subliniind atrocităţile la care a fost supusă: „au bătut-o în mod repetat cu un săculeţ de piele umplut cu nisip, au izbit-o cu capul de perete şi au lovit-o peste faţă şi bărbie până când i-au rămas doar şase dinţi pe maxilarul inferior”. Condamnată la 4 ani închisoare corecţională „pentru faptul de uneltiri contra ordinei sociale”, a fost graţiată de regele Mihai în aprilie 1947.

A părăsit, clandestin, România la 2 august 1948, stabilindu-se în Franţa. Aici a lucrat la redacţia ziarului „Uniunea Română” (1949–1951) şi s-a implicat în procesele politice anticomuniste de la Paris (1952) şi Berna (1955). După căsătoria cu ofiţerul Frank Lorimer Westwater a primit cetăţenia britanică (1961).

A fost corespondent acreditat al Naţiunilor Unite la Radio Paris, secţia română (1951–1952), corespondent la Radio Europa Liberă (1952–1957, 1965–1967), corespondent la Radio BBC, secţia română.

În 1951 a publicat Au commencement était la fin, tradusă în română de Monica Lovinescu (La început era sfârşitul), „o densă istorie trăită a perioadei de la 23 august 1944 până în 1948, când opoziţia e complet lichidată şi întreaga putere încape în mâinile comuniştilor. […] Dar ceea ce accentuează ea în chip deosebit este tactica diversionistă a comuniştilor, servilismul faţă de Moscova, utilizarea calomniilor celor mai josnice şi, nu în cele din urmă, a torturii şi a crimei” (Al. Săndulescu).

Institutul Naţional pentru Memoria Exilului Românesc a organizat, post-mortem, în 2006, o dezbatere comemorativă dedicată ei.

Bibliografie

• George Marcu (coord.), Enciclopedia personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2012