Alăuta Românească
de la Enciclopedia României
Alăuta Românească a fost prima revistă literară din Moldova, supliment al gazetei „Albina românească”. A apărut pentru prima dată la 14 martie 1837 la Iaşi, sub redacţia lui Gheorghe Asachi. A apărut neregulat, tipărită la Institutul Albinei, cu caractere chirilice. Asachi nu publică decât 3 numere. O nouă serie a revistei a apărut în 1838, sub redacţia lui Mihail Kogălniceanu. Sub redacţia lui apar 5 numere.
Pe lângă cei doi mari oameni de cultură, la „Alăuta românească” au mai participat Costache Negruzzi, Alecu Donici (sub diverse pseudonime), Manolache Drăghici, Alexandru Hrisoverghi, Ionică Tăutu sau Manolache Manu.
În paginile Alăutei, Kogălniceanu a susţinut teza afirmată de Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldavie (1716), conform căreia în spaţiul românesc s-ar fi scris cu litere latine până la Conciliul de la Florența (1439).[1]
Revista a fost suprimată la 1 septembrie 1838. Articolul care a cauzat suprimarea revistei a fost o traducere din limba rusă a articolului „Filosofia vistului”de O. Senkowski, în traducerea lui Kogălniceanu, articol considerat de guvern drept o atingere la adresa politicii ruseşti.
Bibliografie
- Academia Republicii Populare Române, Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică, Bucureşti, 1962-1964
- Răduică, Georgeta, Dicţionarul presei româneşti (1731 - 1918), Editura Ştiinţifică, Bucureşti, ISBN 973-44-0123-8
Bibliografie recomandată
- Oprişanu, Cornelia, Alăuta românească. 1837 - 1838, Minerva, Bucureşti, 1970