Apulum

Apulum, fostă capitala a dacilor apuli, a devenit în perioada romană cel mai mare oraş din Dacia. Era amplasată pe locul unde se află astăzi municipiul Alba Iulia. În anul 168 d.Hr a devenit reşedinţa guvernului general al celor 3 Dacii, eclipsând definitiv vechea metropolă Ulpia Traiana Sarmizegetusa. A fost totodată un puternic focar de romanizare a Transilvaniei de sud-vest şi a continuat să existe şi după retragerea aureliană, până la edificarea Bălgradului, Alba Iulia de astăzi.

Cetatea dacică

Se crede că în trecut aici ar fi existat oraşul dac Tharmis (sau Apoulon?). Cetatea a fost cucerită de către romani în secolul II d.Hr. Pe ruinele cetăţii dacice a fost ridicat castrul roman Apulum.

Oraşul roman

Romanii au construit aici cel mai mare castru roman din Dacia, pe circa 27-30 ha, cu ziduri de piatră. În timpul împăratului Marcus Aurelius a fost ridicată la rangul de municipiu (Municipium Aurelium Apulense). În 180-193 a devenit colonie (Colonia Aurelia Apulensis).

Apulum a fost un important centru economic, administrativ, politic şi militar al Daciei romane şi reşedinţă a guvernatorului Daciei Superior şi apoi al Daciei Apulensis, care cuprindea toată partea sudică a Transilvaniei. Din anul 106 castrul de la Apulum adăpostea legiunea a XIII-a Gemina. Aici rezida comandantul suprem militar al Daciei, funcţionau sediile administraţiei, procuratura, monetăria, existau numeroase asociaţii, erau construite palate, temple, apeducte, fântâni publice, porticuri şi probabil şi un amfiteatru. Exitsta şi un horologiarul templum, cu ceasuri solare montate pe faţade. Cercetările arheologice au scos la iveală aici cel mai bogat repertoriu de mozaicuri policolore din Dacia.

Economia

O inscripţie din anul 252 d.Hr informează că această prosperă colonie era supranumită „Chrysopolis”, aidcă „Oraşul de aur”. Această bogăţie era produsul unei vieţi economice foarte dezvoltate şi variate. Territorium-ul oraşului era foarte extins şi populat. Aici funcţionau ateliere pentru prelucrarea bronzului, ateliere de olărit, pentru fabricarea de geamuri sau chiar sticlă, pietrării (în care se prelucra gresia calcaroasă din cariera de la Ighiu), ateliere de cărămizi, ţigle, tuburi, etc.

Apulum era un important nod al căilor de comunicaţie: aici se întâlnea drumul imperial care traversa Dacia de la sud la nord cu principala cale de acces în regiunea auriferă din Munţii Apuseni, cu drumul care venea dinspre defileul Oltului şi cu drumurile dinspre Târnave. În fine, era amplasată pe Mureş, care făcea legătura cu Tisa şi apoi cu Dunărea. Un port comercial foarte activ funcţiona la Apulum-Partos, prin intermediul căruia erau expediate mari cantităţi de lemn, sare şi alte mărfuri.

Viaţa oraşului a continuat şi după părăsirea Daciei de către administraţia romană. Viaţa urbană de odinioară a decăzut însă nu s-a stins. Apulum a continuat să fie locuită şi pe ruinele ei s-a ridicat cetatea şi oraşul Alba Iulia de azi.

Bibliografie

• DER 1962, Enciclopedia Cugetarea, Enciclopedia Minerva
• Preda, Constantin (coord.), Enciclopedia arheologiei şi istoriei vechi a României vol.1, Editura Enciclopedică, Bucureşti 1994 ISBN 973-45-0044-9
• Bărbulescu, Mihai, Deletant, Denis, et all, Istoria României, Bucureşti, Editura Corint, 2007, ISBN 978-973-135-031-8

Vedeţi şi

• Index:Localităţi din Dacia