Bătălia de la Bucureşti (24 – 27 august 1944)

Bătălia pentru Bucureşti (24 – 27 august 1944), între trupele române şi cele germane, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în vederea obţinerii controlului asupra capitalei, după actul de la 23 august 1944. Celor 8 000 de soldaţi germani, şeful Comandamentului Militar al Capitalei, general Iosif Teodorescu, i-a opus două corpuri de armată, conduse de generalii Constantin Constantin şi Gheorghe Rozin, în sprijinul cărora şeful Marelui Stat Major, generalul Gheorghe Mihail, a trimis Divizia 9 infanterie, cantonată în Dobrogea, şi alte unităţi din vestul Munteniei.

Reacţia trupelor germane a constat în lansarea unor bombardamente asupra Bucureştiului. Timp de trei zile capitala a fost supusă unui atac intens, ziua de 26 august fiind cea mai tragică până în momentul în care trupele române reuşesc să ocupe aerodromurile, imobilizând aviaţia germană. Acţiunea românilor este susţinută şi de atacul aviaţiei americane care lansează noi raiduri.

După actul de la 23 august 1944 trupele române au lichidat punctele de rezistenţă germane din interiorul Capitalei. Lupte grele s-au desfăşurat pe Splaiul Independenţei (unde era Misiunea Militară Germană pentru Armata Aerului), la Şcoala Superioară de Război (unde se afla Misiunea Militară Germană pentru Armata de Uscat), în Rahova, Cotroceni, precum şi în zona de nord, în Băneasa, Pipera şi Otopeni. Forţele germane se retrag, în noaptea de 27/28 august 1944, dar sunt capturate, a doua zi, de trupele Armatei 4, la Gherghiţa (25 km de Ploieşti).

Victoria armatei române a permis ca, la 30 august, când trupele sovietice ajung în Bucureşti, acesta să fie complet eliberat de trupele germane.

Bibliografie

• George Marcu (coord.), Enciclopedia bătăliilor din istoria românilor, Editura Meronia, Bucureşti, 2011