Bătălia de la Sevastopol (10 noiembrie 1941 – 4 iulie 1942)

Bătălia de la Sevastopol [Ucraina] (10 noiembrie 1941 – 4 iulie 1942), desfăşurată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în cadrul campaniei de cucerire a Peninsulei Crimeea.

Scopul campaniei a fost asigurarea flancului drept al forţelor germane, care înaintau spre Moscova. În acelaşi timp, se dorea întreruperea aprovizionării sovieticilor cu petrol din Caucaz. Sevastopolul reprezenta unul dintre punctele strategice de control asupra Mării Negre, beneficiind de un sistem complex de fortificaţii, susţinute de efective militare sovietice importante (52.000 militari, 170 tunuri şi 100 de avioane). Trupele române participante la operaţiuni erau constituite din elemente ale Armatei 3 (Corpul Vânătorilor de Munte), conduse de generalul Gheorghe Avramescu. Unităţile româneşti au fost integrate în structurile operative germane, fiind plasate sub comanda acestora, în cadrul Armatei 11, condusă de generalul Erich von Manstein.

Prima ofensivă s-a derulat pe flancul sudic al sistemului de fortificaţii al Sevastopolului (10 noiembrie 1941). Atacurile germano-române au fost respinse de apărarea sovietică, după 10 zile de lupte dure. În aceste condiţii, opţiunea comandamentului german a vizat deplasarea centrului de greutate al acţiunilor forţelor aliate în perimetrul nordic al fortificaţiilor. Nici în această direcţie nu s-au înregistrat progrese, atacurile forţelor aliate fiind respinse de apărarea sovietică, datorită întăririlor primite de aceştia prin zona portuară. Beneficiind de acest avantaj, trupele sovietice au lansat o contraofensivă în estul Peninsulei Crimeea (26 septembrie) cu scopul eliberării presiunii asupra Sevastopolului, respinsă însă de trupele germano-române (18 mai). După acest succes s-au reluat acţiunile împotriva Sevastopolului, iniţial printr-un atac de artilerie puternic (21 mai – 7 iunie 1942), urmat de ofensiva asupra perimetrului nordic al sistemului de apărare. Centura exterioară defensivă a fost străpunsă, abia la 16 iulie, rezistenţa sovietică continuând să se manifeste până în 29 iunie, când oraşul a fost ocupat de forţele germano-române. În interiorul Sevastopolului, luptele au continuat până în 4 iulie, când au fost eliminate ultimele centre de rezistenţă. Contribuţia românească a fost suplimentată pe timpul luptelor, ajungând la şapte mari unităţi, iar submarinului NMS Delfinul a executat acţiuni de patrulare în sudul Crimeii, fiind angajat într-o serie de confruntări cu navele de război sovietice.

Semnificaţia bătăliei de la Sevastopol a constat în asigurarea controlului total asupra Peninsulei Crimeea, fiind diminuată influenţa sovietică în perimetrul vestic al Mării Negre. Cu toate acestea, durata mare a luptelor a indisponibilizat importante efective germane, situaţie ce va influenţa ritmul campaniei răsăritene.

Bibliografie orientativă

• George Marcu (coord.), Enciclopedia bătăliilor din istoria românilor, Editura Meronia, Bucureşti, 2011