Barbu Paris Mumuleanu
de la Enciclopedia României
Barbu Paris Mumuleanu | ||
Născut | 1794, Slatina | |
Decedat | 21 mai 1836, Bucureşti | |
Ocupaţie | poet |
Barbu Paris Mumuleanu (n. 1794, Slatina — d. 21 mai 1836, Bucureşti), poet.
Cuprins
Biografie
Barbu Paris Mumuleanu a fost autodidact. Primele sale versuri, compuse în manieră anacreontică, promovau o filozofie hedonistă, citând dragostea şi plăcerile vieţii. A scris versuri în spiritul vechi al vremii, asemănător ca stil cu cel al lui Costache Conachi şi Ienăchiţă Văcărescu. A scris poezii erotice, senzuale, dar monotone. Are tendinţe filozofice şi sociale, dar nu reuşeşte să clarifice niciuna din cele două. Ulterior a evoluat spre iluminism. După modelul lui La Bruyère, a combătut viciile sociale într-o suită de portrete care satirizează pe parveniţi, pe linguşitori, zgârciţi, înfumuraţi, flecari, pedanţi etc. (Caracteruri, 1825). Postum i s-a tipărit de către Ion Heliade-Rădulescu un volum (Poezii, 1837), de orientare clasică şi preromantică. A colaborat la „Curierul românesc”.
A fost susţinut şi apreciat de Heliade Rădulescu şi a avut succes faţă de contemporani. Mihai Eminescu i-a atribuit epitetul de „Glas de durere”, în „Epigonii”.
Istoricul german Hagen Schulze, în lucrarea „Stat şi naţiune în istoria europeană” apreciază rolul de normator al limbii române pe care Mumuleanu l-a jucat în procesul de cristalizare a naţiunii române. În opinia lui Schulze, Mumuleanu a ridicat româna de la stadiul de dialect al ţăranilor la rangul de limbă literară, asemănător rolului jucat de Ivar Aasen pentru limba norvegiană, sau Adamantios Korais pentru limba greacă.[1]
Opera
- Rost de poezii, adecă stihuri (Bucureşti, 1820)
- Caracteruri (Bucureşti, 1825)
- Poezii (Bucureşti, 1837, ediţia I. Heliade Rădulescu)
- Scrieri, oferite de Rodica Rotaru în 1972
Bibliografie
- Academia Republicii Populare Române, Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică, Bucureşti, 1962-1964
- Predescu, Lucian, Enciclopedia României. Cugetarea, Editura Saeculum, Bucureşti, 1999 ISBN 973-9399-03-7
- Schulze, Hagen, Stat şi naţiune în istoria europeană, Editura Polirom, 2003, ISBN 974-681-433-5
Note
- ↑ Schultze, p. 160