Bastionul Aurarilor din Braşov

Bastionul Aurarilor era un bastion din centura de fortificaţii a oraşului Braşov.

În 1632, câţiva meşteri aurari au reluat ideea de a construi un bastion nou de la judele Michael Weiss, pe locul dintre Poarta Vămii şi Poarta Principală. Breasla Aurarilor a avut spre apărare Bastionul Postăvarilor de astăzi, dar, în 1639, ei au preluat alt punct al zidurilor şi l-au fortificat. Construit în doi ani, Bastionul Aurarilor s-a aflat aproximativ la mijlocul laturii de nord şi nord-est a cetăţii. Fundaţiile au fost săpate de locuitorii din Ţânţari (azi Dumbrăviţa), Zărneşti şi Tohan. Nisipul a fost adus de locuitorii satelor din apropierea oraşului, pietrele şi varul au fost transportate de cei din Braşovechi şi satele săcelene. Locuitorii din „Cetate” şi din cartierele Şchei şi Blumăna au lucrat direct, cu mâinile lor, la ridicarea zidului şi a bastionului. La 20 octombrie 1646, sfatul oraşului Braşov a predat noul bastion, precum şi spaţiul de apărare învecinat, „pentru întretinere şi apărare pe veci” breslei aurarilor. În formă de hexagon, ca şi Bastionul Funarilor, Bastionul Aurarilor măsura 22 m în înălţime. Avea guri de tragere pentru tunuri de calibru mic şi, prin poziţia sa, vedere bună până departe înspre Blumăna şi Brasovechi. Era, se pare, singurul bastion cu stema Braşovului pe frontispiciu, sub care era indicată perioada de construcţie: 1639 - 1641 şi numele juzilor primari Christian Hirscher şi Michael Goldschmidt. În 1728, un incendiu izbucnit la Poarta Principală s-a extins până la bastion, pe care l-a afectat. În secolul XIX, în incinta sa funcţiona un restaurant. În 1871, breasla aurarilor a vândut oraşului bastionul şi spaţiul de apărare anexat. Bastionul Aurarilor a fost demolat în 1886, în spatele lui fiind construită clădirea ce adăpostea odinioară liceul «Dr. Ioan Meşotă» (astăzi corpul T al Universităţii «Transilvania» din Braşov).