Berzasca
de la Enciclopedia României
| Satul Berzasca |
 |
 | ||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| key=ABQIAAAAubT5hmjIEJVm4ezAge_VDBQ6KgpyKF-ggUCpfxt_mrdM95NpjRTaASYGNAu0W2ZjxaTGrwQ2kLUq0w | lat=45.935871 | lng=24.960938 | zoom=5 | smallzoomcontrol=yes | width=230 | height=210}} | ||
| Atestare | 1692 |
| Populaţie | 1490 locuitori |
| Cod poştal | 327025 |
|
Index sate în judeţul Caraş-Severin |
|---|
|
Index sate în România |
|---|
|
Împărţirea administrativ-teritorială a României |
|---|
Berzasca este un sat în judeţul Caraş-Severin, centru administrativ al comunei omonime. Are o populaţie de 1.490 locuitori (2002).
Localizare
Se situează în extremitatea sudică a judeţului Caraş-Severin, pe malul stâng al Dunării, în zona geografică numită „Clisura Dunării”. Este traversată de drumul naţional DN57 Moldova Nouă - Orşova. Se învecinează cu Liubcova la vest şi cu Drencova la est.
Istorie
De-a lungul Dunării, în zona dintre Berzasca şi Drencova, s-au găsit numeroase obiecte din epoca bronzului care atestă o locuire timpurie a acestei zone. Au fost descoperite şi urme de locuire din perioada romană şi este una din cele mai vechi aşezări din Clisura Dunării. Numele său vine din slavonă, „brza” însemnând „repede”, de la râu care curge repede. Populaţia i-a spus din totdeauna „Bârzasca” şi nu Berzasca, cum a rămas numele din perioada stăpânirii maghiare.
Prima menţiune documentară a localităţii datează de la sfârşitul perioadei otomane, la 1692. Atunci aparţinea de judeţul Caraş. În acea perioadă de lupte antiotomane, avea să fie cucerită de austrieci şi încorporată regimentului grăniceresc. Rolul localităţii a fost strâns legat de această zonă de graniţă militară cu regim special, de tampon între austrieci şi otomani.
După alungarea turcilor, la 1722, a fost construită prima biserică, reconstruită în piatră la 1836. Primele slujbe s-au ţinut în greceşte, întrucât după instaurarea noii administraţii, primii antreprenori care au spălat aurul din pârâul care traversează localitatea au fost greci.
La 1772 comuna a fost înregimentată şi a fost sediul unei companii conduse de un ofiţer. Aşezarea a fost reorganizată, au fost date loturi de casă pentru localnici. Astfel, la 1777, Berzasca avea 111 familii româneşti, 3 ţigăneşti şi una romano-catolică. Cu timpul, compoziţia etnică a localităţii s-a diversificat: s-au aşezat cehi, germani, maghiari şi de alte naţionalităţi. Românii au rămas cei majoritari, iar băştinaşilor li s-au adăugat români originari din Ardeal sau Oltenia.
Pe la 1870, Berzasca încă mai făcea parte din regimentul grăniceresc. În tot acest timp, exploatarea zăcămintelor de cărbuni şi a pădurilor abundente au fost principalele surse de creştere a localităţii.
Populaţie
La recensământul din 2002, localitatea Berzasca avea 1.490 de locuitori dintre care 1.308 români, 154 cehi, 12 sârbi, 7 maghiari şi alţii.
Obiective turistice
- Biserica cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, care datează din anul 1836.
Bibliografie
- Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
- Moisi, Alexandru, Monografia comunei Coronini şi ţinutul Clisura Judeţul Caraş, de la anul 1784 – 1934, Tipografia Felix Weiss, Oraviţa 1934
- Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Caraş-Severin 1880 - 2002, [1]