Emanoil Bacaloglu
de la Enciclopedia României
| Emanoil Bacaloglu | ||
 | ||
| Emanoil Bacaloglu | ||
| Naţionalitate | român | |
| Născut | 11 aprilie 1830, Bucureşti | |
| Decedat | 30 august 1891, Bucureşti | |
| Ocupaţie | fizician, chimist, matematician | |
 al Academiei Române | ||
| Ales | 1879 | |
Emanoil Bacaloglu (n. 11 aprilie 1830, Bucureşti - d. 30 august 1891) a fost un fizician, chimist şi matematician român, de origine grec. A studiat la Leipzig şi Paris. Reîntors în ţară începe să predea fizica şi chimia la şcoala de medicină şi farmacie. Apoi este profesor de matematică la Liceul „Sf. Sava” din Bucureşti şi în final ajunge profesor de fizică la Universitatea Bucureşti.
La 1869 pune bazele societăţii de ştiinţe fizico-naturale, care-l alege şi preşedinte. Din 1879 este ales membru al Academiei Române. Va fi vicepreşedintele forului şi preşedinte al secţiei ştiinţifice.
A participat la Revoluţia de la 1848. Este creditat cu primele lucrări ştiinţifice româneşti de matematică, fizică şi chimie, contribuind astfel la crearea terminologiei în limba română pentru aceste domenii. Este şi unul dintre principalii iniţiatori ai „Societăţii de ştiinţe fizice”, înfiinţată în 1890.
Opera
- Neue Bestimmungsweise, 1961
- Elemente de algebră, 1866
- Elemente de fizică, Tipografia Curţii (Lucrătorii Asociaţi), 1870-1871 (2 volume)
- Tabule de figuri, 1871
- Expoziţia de la München, 1883
- Rezumatul, 1883
- Luminatu electricu. Spectroscopia, Tipografia Curţii Regale (Lucrătorii Asociaţi), 1883
- Oarecari dispoziţii nouă, 1884
- Apărătorul de trăsnet, 1887, etc.
Bibliografie critică
- Cîmpan, Florica T., Emanuel Bacaloglu (1830-1891), Editura Academiei Republicii Populare Române, Bucureşti 1956
Bibliografie
- Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică, Bucureşti, 1962
- Predescu, Lucian, Enciclopedia României. Cugetarea, Editura Saeculum, Bucureşti 1999 ISBN 973-9399-03-7