Gabriela Chaborski

Gabriela Chaborski
Născută		14 octombrie 1891, Bârlad
Decedată		25 noiembrie 1936, Bucureşti
Ocupaţie		chimistă

Gabriela Chaborski (n. 14 octombrie 1891, Bârlad, jud. Vaslui – d. 25 noiembrie 1936, Bucureşti). Chimistă, prima femeie conferenţiar universitar din România.

Biografie

Fiica inginerului de origine poloneză L. Chaborski şi a Emilliei Schnell de origine germană, a urmat cursurile liceale la Ploieşti şi pe cele universitare la Facultatea de Ştiinţe Fizico-Chimice din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1916. Lucrarea de doctorat susţinută la Geneva, la 22 martie 1919, are la bază o nouă formă de levură (ciupercă unicelulară), pe care o descoperise făcând analiza unei banane intrată în fermentaţie. „În cursul acestei lucrări, am descoperit un nou gen de levuri, pe care dl. Prof. R. Chodat l-a numit Asporomyces gen. nov. Chaborski, precum şi trei specii noi: Zygosacharomyces Ficicola, Torula Botroidea şi Asporomyces Asporus. Aceste levuri noi, precum şi alte opt izolate şi identificate, au fost studiate din punct de vedere biochimic şi biologic. S-a studiat acţiunea reductazelor din levuri asupa sulfului şi albastrului de metilen. Cu această oazie s-a vădit, împotriva părerii dominante, că reductazele din levuri pot reduce nu numai sulful liber, ci şi sulful combinat în substanţe albuminoide” (Gabriela Chaborski).

Admisă la Catedra de Chimie Generală şi Electrochimie din Universitatea bucureşteană, mai întâi asistent, în 1920, apoi conferenţiar de chimie anorganică, în 1924, a elaborat metode originale de separare şi dozare a unor elemente, precum şi lucrări referitoare la studiul moleculei, cu ecouri atât în ţară cât şi în străinătate.

A lucrat împreună cu profesorul G.G. Longinescu, pe care l-a ajutat să-şi continue activitatea ştiinţifică şi după ce acesta aproape a orbit. Profesorul Georges Urbain, descoperitorul luteţiului, specialist în domeniul lantanidelor, a ţinut mai multe comunicări despre lucrările savantei la Societatea de Chimie a Franţei. A fost apreciată de savanţii Petru Poni şi Dragomir Hurmuzescu, iar profesorul elveţian Robert Chodat a numit genul de levură descoperit de ea „cultura Chaborski”, prima contribuţie a unei românce intrată în terminologia ştiinţifică internaţională.

Printre lucrările sale, recunoscute pe plan european, se regăsesc: Asociaţia moleculară considerată ca fenomen de concentraţie molară (1928) sau Volum molecular şi densitate la zero absolut (1929). Vicepreşedintă a Societăţii Române de chimie.

A murit din cauza unei boli cronice de inimă şi, după dorinţa sa expresă, a fost incinerată.

Bibliografie

• George Marcu (coord.), Enciclopedia personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2012.