Institutul Cartografic Unirea din Braşov
de la Enciclopedia României
Institutul Cartografic „Unirea” din Braşov a fost înfiinţat în 1919 de către generalul în rezervă Constantin Teodorescu. Acesta şi-a asociat cei doi fii, Nicolae şi Constantin, creând astfel o societate în nume colectiv. Institutul se ocupa cu executarea hărţilor geografice şi a planurilor de oraşe, fiind cea mai dotată instituţie particulară din România în acest sens. Mai realiza, la cerere, placate estetice în culori, acţiuni, lucrări speciale de legătorie, cartonaje, tipărituri etc.
Iniţial, institutul avea sediul pe strada Lungă la numărul 9, în nişte încăperi închiriate. În 1922 poseda 3 maşini litografice, 2 maşini tipografice de tip schnelpresse de format mare şi alte 5 de format mic, 1 maşină rotativă şi 15 maşini speciale pentru legătorie şi cartoane. Din cauză că Braşovul nu era electrificat la acea dată, echipamentele erau acționate cu ajutorul a 2 motoare de 15 CP, 2 dinamuri şi 6 electromotoare. Personalul era alcătuit din 1 director, 2 funcţionari de birou şi 40 de lucrători (pictori, litografi, desenatori, gravori, tipografi şi legători).
Pe 21 mai 1928 s-a inaugurat noul sediu, incluzând şi atelierele grafice, aflat pe aceeaşi stradă la numărul 20.
În 1944, conducerea institutului era asigurată de către cei doi fraţi Teodorescu, care rămăseseră singuri proprietari, în părţi egale: Nicolae (director tehnic) şi Constantin (director administrativ). Personalul era compus din 4 funcţionari de birou, 12 lucrători calificaţi, 44 lucrători necalificaţi şi 6 ucenici.
La 15 august 1946 institutul a fost distrus de un puternic incendiu. Pompierii n-au putut face faţă focului din cauza lipsei de apă, întrucât Braşovul se confrunta la acea dată cu o secetă puternică. Incendiul a pornit din depozitul de hârtie şi materiale, apoi, purtat de vânt, a ajuns şi la atelierele de tipografie unde au ars majoritatea instalaţiilor tipografice şi de cartografie, s-au crăpat pietrele litografice cu gravuri şi s-au topit zincurile cu originalele atlaselor geografice şi ale globului pământesc. Pagubele au fost foarte mari, neputând fi estimate pe loc. Institutul şi-a continuat activitatea într-un spaţiu închiriat la un alt atelier tipografic.
După naţionalizarea din 1948, a fost redenumit Institutul cartografic "Republica" (prin Decizia Ministerului Industriei nr. 7776 din 23 octombrie 1948, publicată în Monitorul Oficial nr. 252 din 29 octombrie 1948).
Astăzi, pe locul institutului se află o clinică particulară.