Ioan Giurgiu Patachi

Ioan Giurgiu Patachi
Născut		1682, Strâmbu, judeţul Maramureş
Decedat		29 octombrie 1727
Ocupaţie		preot, consilier imperial

Ioan Giurgiu Patachi (n. 1682, Strâmbu, judeţul Maramureş - d. 29 octombrie 1727) a fost preot catolic, misionar, doctor în teologie, episcop greco-catolic de Făgăraş, baron, consilier imperial.

Biografie

S-a născut din părinţi români, nobili de Patak, din ţinutul Maramureşului. Rămas orfan de mic, a fost crescut de preoţii catolici. Numele său (Patachi sau Pataki) vine de la comuna sa natală, Strâmbu, care în limba maghiară se numea Horgos Patak.

Educat de iezuiţi în spiritul bisericii catolice, a studiat la Cluj şi Szombathely, apoi a studiat logica şi fizica la Viena, apoi la colegiul german-ungar din Roma, unde a studiat metafizica şi teologia. S-a întors de la studii de la Roma în anul 1710, nu înainte de a fi hirotonisit preot romano-catolic şi de a obţine doctoratul în teologie.

Începând cu anul 1712 a făcut misionariat în Ţara Făgăraşului. De aici, la 1713, îi trimite arhiepiscopului de Strigoniu o scrisoare în care spune că este gata „să-şi verse sângele pentru mântuirea scumpei sale naţiuni române”.

Propunerea de a fi făcut episcop întâmpină greutăţi la Roma, şi se va rezolva abia după ce obstacolele sunt înlăturate şi i se aprobă trecerea la ritul greco-catolic prin bula papală de la 18 mai 1721.

La 17 august 1723 Patachi a fost instalat episcop greco-catolic de Făgăraş, în catedrala „Sfântul Nicolae” din localitate. El a urmat în scaunul episcopal, după zece ani de vacanţă a acestuia, episcopului Atanasie Anghel. Patachi a activat pentru extinderea unirii cu Roma a bisericii româneşti greco-orientale. O dovadă în acest sens sunt cele 14 canoane promulgate de sinodul său din 1725. De asemenea, în vremea lui Patachi a crescut numărul tinerilor români (chiar şi din Ţara Românească) care studiau la şcolile iezuite din Cluj, Braşov, Sibiu, Târnava, Viena şi Roma.

În anul 1724 Ioan Giurgiu Patachi primeşte titlul de baron şi este numit consilier imperial. Ascensiunea sa în viaţa publică se întrerupe subit, întrucât moare în 1727, pe când avea vârsta de 45 ani. În urma sa, scaunul episcopal a fost ocupat de Inochentie Micu Klein.

Bibliografie

• Predescu, Lucian - Enciclopedia României. Cugetarea, Editura Saeculum, Bucureşti, 1999 ISBN 973-9399-03-7
• Prunduş, Silvestru Augustin; Plaianu, Clemente - Catolicism şi ortodoxie românească. Scurt istoric al Bisericii Române Unite, Casa de editură "Viaţa creştină", Cluj-Napoca, 1994 ISBN 973-96224-2-9