Ion Găvănescul

Ion Găvănescul
Naţionalitate		român
Născut		1859
Ocupaţie		filosof, politician

Ion Găvănescul (n. 1859) a fost filosof, pedagog, deputat, senator, adept al Mişcării Legionare, la care aderă în anul 1928. În filosofie a fost adept al utilitarismului. Ca membru al Comisiei Universitare de propagandă naţională, a făcut parte din misiunea universitară de propagandă la Paris, în timpul primului război mondial.

Biografie

Urmează cursurile Facultăţii de Medicină din Bucureşti, dar după primul an renunţă deoarece realizează că nu are vocaţie pentru domeniul medical. În anul 1878 se înscrie la Facultatea de Litere şi Filosofie din cadrul Universităţii din Bucureşti. Urmează cursurile acestei facultăţi, iar în anul 1883 obţine licenţa în litere şi filosofie.

Cu ajutorul financiar acordat de Iosif Niculescu pleacă la Berlin pentru a-şi continua studiile postuniversitare. Îşi finalizează studiile, iar în anul 1887 obţine titlul de doctor în filosofie, după ce susţine lucrarea cu titlul Versuch einer zusammenfassenden Darstellung der pädagogischen Ansichten John Locke’s. Lucrarea a avut ca temă o analiză critică asupra socio-pedagogiei întâlnite la John Locke, va apărea ulterior și în limba română, în anul 1889, sub titlul Ideile pedagogice ale lui J. Locke.

În anul 1888 se întoarce în România, la Universitatea din Iaşi. Aici ocupă prin concurs postul de profesor titular la catedra de Psihologie şi Estetică şi ţine prima sa conferinţă publică cu titlul Există acţiuni dezinteresate?. În 1892 ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, Take Ionescu, îl numeşte pe Găvănescul Inspector al învăţământului secundar. La data de 11 februarie 1905, în urma votului senatului Universităţii din Iaşi, Găvănescul este ales Senator al instituţiei, avându-l pe Petre Poni drept contra-candidat .

În perioada petrecută la Iaşi a înfiinţat şi condus Seminarul Pedagogic de pe lângă Universitatea din Iaşi. Ca profesor al Universităţii din Iaşi, a fost unul din puţinii oponenţi ai ideilor comuniste în mediul universitar al anilor '20.

A deţinut mai multe funcţii publice şi demnităţi: Preşedinte al Asociaţiei Profesorilor Universitari din România, deputat din partea Ligii Apărării Naţional-Creştine (1926), parlamentar pe listele Partidului Totul pentru Ţară (1937), membru al Senatului Legionar.

Activitatea de gazetar

În perioada studenţiei publică articole în mai multe ziare ale vremii, printre care: Naţiunea, Scaiul, România Liberă, Binele Public, Românul. La "Naţiunea" a publicat notiţe, recenzii, dări de seamă de şedinţe academice, precum şi articole pe diverse teme, din perspective politice şi filozofice. La acelaşi ziar, deţinut de Dumitru Brătianu, Găvănescul a îndeplinit şi funcţia de administrator al ziarului, după ce a fost instruit în contabilitate de un profesor francez. Colaborarea la "Naţiunea" i-a permis să intre în contact cu personalităţile timpului, unele din ele marcându-i viitorul profesional. Printre acestea s-au numărat: Dumitru Brătianu, Anghel Demetriescu, Simionescu Râmniceanu.

În paginile ziarului "Românul" a publicat un studiu despre Friedrich cel Mare („Filosoful dela Sans-Souci”), apărut în perioada 1885-1886, în mai multe numere ale ziarului. În aceeaşi gazetă a publicat şi un studiu critic asupra unui proiect de reformă a învăţământului din acea vreme.

În ziarul "România Liberă", condus de Dim. Laurian şi Ştefan Mihăilescu, prin sprijinul lui Delavrancea, a publicat un articol asupra Dezvelirii Statuii Libertăţii din Ploieşti.

Lucrări publicate

• Curs de pedagogie. Pedagogie generală (1923)
• Etica (1897)

Bibliografie

• Enciclopedia Minerva, Cluj, 1929
• Extensii şi profunzimi în opera pedagogică a lui Ion Găvănescul, autor Cristian Petre - lucrare de doctorat, coordonator ştiinţific Prof. Univ. Dr. I. Gh. Stanciu; Bucureşti 2007