Irina Constanziu-Vlassopol

Irina Constanziu-Vlassopol
Născută		19 iunie 1900, Iaşi
Decedată		1979, Bucureşti
Ocupaţie		ofiţer de marină

Irina Constanziu-Vlassopol (n. 19 iunie 1900, Iaşi – d. 1979, Bucureşti), prima femeie ofiţer din Marina Comercială Română.

Biografie

Fiica generalului Mihail Constanziu (comandantul Diviziei 2 Cavalerie, Iaşi), a făcut cursurile primare şi gimnaziale prin diferitele garnizoane prin care a trecut cu tatăl său. A lucrat o vreme la o întreprindere forestieră şi apoi la o sucursală a Băncii Marmorosch-Blanck. La 18 februarie 1930, Căpitănia portului Brăila i-a eliberat Livretul de marinar cu nr. 270. A insistat pe lângă soţul ei, Spiridon Vlassopol, ofiţer în rezervă al Marinei Militare Române, pentru a închiria de la Serviciul Militar Român, cargoul „Oituz” de 5400 tone.

A deţinut postul de ofiţer maritim III, ocupându-se de aprovizionarea cu alimente, evidenţa cheltuielilor, a conturilor şi navlurilor, pe navele „Dacia”, „Oituz” (1930 – 1932) şi, până la retragerea survenită în 1936, pe „Ing. N. Vlassopol”, unde alături de soţul ei s-a experimentat în arta navigaţiei şi a deprins tainele astronomiei, traversând Oceanul Atlantic, până în Argentina.

Pe 15 august 1937, de Ziua Marinei Române, a fost decorată „pentru dragostea cu care a îmbrăţişat marea, secondând tot timpul pe comandantul vaporului românesc «Ing. Vlassopol»”, cu „Medalia maritimă”, clasa III, de către Regele Carol II. După schimbarea regimului politic, Irina Constanziu-Vlassopol a avut de suferit, ca mulţi alţii, de pe urma originii sale „burgheze”, neputându-se angaja decât ca femeie de serviciu. A continuat să corespondeze cu Muzeul Marinei, căruia i-a încredinţat memoriile şi fotografiile personale.

Bibliografie

• Marcu, George (coord.), Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009