Iuliu Barasch

Iuliu Barasch
Iuliu Barasch
Naţionalitate		evreu
Născut		17 iulie 1815, Brody, Galiţia
Decedat		31 martie 1863, Bucureşti
Ocupaţie		medic, filosof
Religie		mozaică

Iuliu Barasch (n. 17 iulie 1815, Brody, Galiţia - d. 31 martie 1863, Bucureşti), medic, filosof, animator cultural. S-a remarcat ca fiind unul din cei mai activi popularizatori ai ştiinţei din România, în acest sens a susţinut mai multe lecţii publice şi a editat mai multe manuale. A înfiinţat mai întâi un dispensar, iar mai apoi un spital pentru copii, după modelul instituţiilor europene, în acest fel punând bazele asistenţei pediatrice din România. A scris şi câteva lucrări filozofice în limba germană.

Studiile universitare le efectuează la Berlin şi Leipzig. În 1841, la Berlin, primeşte titlul de doctor în medicină şi susţine teza de doctorat numită Sinopsis impetiginum sau Conspectus omnimium morborum cutis chronicorum. Întors în România a fost medic al carantinei de la Călăraşi, între anii 1843-1847, iar mai apoi al judeţului Dolj, între anii 1847-1851. Între 1851-1858 este medic în Bucureşti şi profesor de istorie naturală la Colegiul Sf. Sava, la Şcoala de Agricultură şi la Şcoala militară. Între anii 1856-1863 este medic la Şcoala naţională de medicină şi farmacie din Bucureşti. În 1858 sub conducerea sa este iniţiat şi organizat primul spital de copii din Bucureşti. În 1856 a fondat şi a fost redactor al revistei Isis sau Natura (din 1862 Natura).

Lucrări

• Minunile naturii - 3 volume (1850-1852)
• Despre unele din institutele filantropice din Europa (1853)
• Despre asfixie sau leşin (1854)
• Cursul de igienă populară (1857)
• Cărticica altoiului (1859)
• Manual de botanică silvică (1861)
• Curs elementar de istorie naturală - 3 volume (1862)

Bibliografie

• Personalităţi româneşti ale ştiinţelor naturii şi tehnicii, Editura Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1982