Maria Lătăreţu

Maria Lătăreţu
Născută		7 noiembrie 1911, Bălceşti, judeţul Gorj
Decedată		28 septembrie 1972, Româneşti, judeţul Botoşani
Ocupaţie		cântăreaţă de muzică populară

Maria Lătăreţu (n. 7 noiembrie 1911, sat. Bălceşti, comuna Bengeşti-Ciocadia, judeţul Gorj – d. 28 septembrie 1972, Româneşti, judeţul Botoşani). Cântăreaţă de muzică populară.

Biografie

Fiica unor ţărani săraci din familia Borcan, a intrat de la vârsta de 12 ani, în 1923, într-un taraf din Novaci, iar după puţin timp în cel al fratelui ei Ioniţă de la Târgu Jiu. La 16 ani a devenit solista principală a tarafului condus de viitorul ei soţ, Tică Lătăreţu, cu care a colindat toată Oltenia timp de zece ani. Debutează discografic în 1937, când folcloristul Constantin Brăiloiu îi propune o înregistrare pentru Arhiva de folclor a Societăţii Compozitorilor Români, lucru care o face cunoscută în toată ţara.

Din 1949 este angajată ca prim solistă la orchestra de muzică populară de pe lângă Institutul de Folclor, devenită ulterior orchestra „Barbu Lăutaru”, cu care va concerta în ţară şi în U.R.S.S., Cehoslovacia, Ungaria, Polonia, Egipt, Siria, Iordania, Elveţia, Turcia, Grecia, Bulgaria, Iugoslavia ş.a. În repertoriu figurau deja celebrele De ce nu te-nsori Gheorghiţă?, Lie, ciocârlie, Radu mamii, Radule, Sanie cu zurgălăi, Au plecat olteni la coasă. Peste tot în lume s-a bucurat de un succes răsunător, de cele mai multe ori primind titlul de „Prinţesa” sau „Regina” cântecului românesc. Compozitorul baletului Spartacus, Aram Haciaturian, pe care l-a cunoscut la «Balşoi Teatr», i-a spus într-o seară că textul afişului de la „Dunărea”, un restaurant rusesc de artă culinară românească, trebuie schimbat. „Pe el nu trebuie scris: «În această seară cântă Maria Lătăreţu», ci «În această seară cântă Crăiasa cântecului românesc»”. Mihail Pop, aflat la o consfătuire pe teme folclorice, a fost surprins să constate la Stockholm că Maria Lătăreţu a fost foarte solicitată cu cântecul lung bătrânesc, oltenesc, vechi, arhaic, Mă uitai spre răsărit, considerat şi catalogat a fi unul dintre cele mai frumoase ale lumii.

A avut un repertoriu de peste 1 000 de melodii interpretate, incluzând şi pe cele create sau culese. Modela cu multă uşurinţă un cântec nou, oricând şi oriunde: Haide, hai, cu dor şi lună, De ce nu te-nsori, Gheorghiţă?, Ce frumoasă-i potecuţa, Colindai vâlceaua toată, Trei în lume nu se poate, Aseară pe la chindie, Lună, lună, ia fii bună, Măicuţă, să nu mă dai, Mă dusei în câmp să ar, Deasupra capului meu, Cireşule, frunză rară, Murgule, coamă frumoasă, Bistriţă, apă zglobie. A murit aşa cum şi-ar dori orice slujitor al scenei, cântând în faţa publicului pe care l-a iubit până la contopirea cu el, inima ei încetând a mai bate când încă nu încetaseră aplauzele şi ovaţiile. „Privighetoarea Gorjului” a lăsat în urmă o zestre folclorică nepreţuită, majoritatea melodiilor fiind compoziţii proprii ale căror versuri emoţionează. De pe scena de la Româneşti, Maria Lătăreţu şi-a „luat zborul”...

A lăsat iubitorilor de folclor „o părticică” din sufletul ei cald, resimţit în interpretarea fiecărui cântec imortalizat din neîntrecutul său repertoriu. „Maria rămâne în istorie întâia privighetoare modernă a României. Este rezultatul geneticii de aur a miliarde de privighetori anonime din spaţiul traco-dacic, iar numele ei nu poate fi decât Maria. Cu timpul, ea va deveni precum legenda ciocârliei, o legendă a Mariei” (Petre Popescu Gorgan). „Cântecul lung oltenesc, cântecele haiduceşti, hore şi mai ales sârbe, celebrele sârbe olteneşti, cântecele Mariei Lătăreţu poartă cu ele dorul şi dragostea, codrul şi florile. De ce le îndrăgim? Poate pentru că, ascultându-le, ne regăsim în ele, cu bucuriile, cu dorurile noastre...” (Marioara Murărescu).

Bibliografie

• George Marcu (coord.), Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009