Mortierul calibru 152,4 mm, model 1877

Mortierul calibru 152,4 mm, model 1877 au fost un tip de piesă de artilerie care a fost în dotarea armatei române în secolul al XIX-lea, în timpul Războiului pentru Independenţă.

Mortierele calibru 152,4 mm, model 1877, de producţie rusească a fost cumpărate de către România în anul 1877 din Rusia, cu scopul de a fi folosite la de către bateriile româneşti de artilerie de la Calafat, ca artilerie de asediu, împotriva artileriei turceşti dispuse în Cetatea Vidin. Până la sosirea în ţară şi introducerea în baterii a acestor mortiere, artileria turcească de la Vidin a fost combătută de tunurile calibru 152,4 mm, model 1877, de producţie rusească şi de tunurile Krupp, calibru 78,5 mm, model 1868 şi model 1871 şi tunurile Krupp, calibru 87 mm, model 1875, de producţie germană, din dotarea armatei române.

Ţeava mortierelor ruseşti era fabricată din bronz. Greutatea ţevii (cu închizător) era de 1.572 kilograme, greutatea totală a mortierului, cu afet, fiind de 3.400 kilograme.

Greutatea proiectilului tras de acest model de mortier era de 30,7 kilograme. Viteza iniţială de ieşire a proiectilului la gura ţevii era de 231 metri/secundă.

Bătaia maximă a mortierului era de 3.600 metri.

În timpul Războiului pentru Independenţă, mortierele ruseşti calibru 152,4 mm, model 1877, au echipat bateriile Renaşterea şi Independenţa II, fiind deservite de marinari din marina militară românească.

La data de 15 mai 1885 s-au înfiinţat primele două baterii de asediu româneşti, în cadrul Regimentului 2 artilerie din Bucureşti, care au primit ca înzestrare şi două mortiere din acest tip.

Bibliografie

• Stroea, Adrian, col. conf. univ. dr., Băjenaru, Gheorghe, lt. col - Artileria română în date şi imagini, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2010 ISBN 978-606-524-080-3
• *** - 165 ani de existenţă a artileriei române moderne, Bucureşti, 2008