Panait Warthiadi

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Panait Warthiadi
Panait Warthiadi.jpg
Născut 16 martie 1846, Bucureşti
Decedat 7 februarie 1911
Ocupaţie militar, general

Panait Warthiadi (n. 16 martie 1846, Bucureşti - d. 7 februarie 1911), general.

Biografie

A fost absolvent al Şcolii de ofiţeri (1859-1864-Promoţia Unirii).

Grade militare:

  • sublocotenent - 1864
  • locotenent - 1868
  • căpitan - 1871
  • maior - 1877
  • locotenent-colonel - 1881
  • colonel - 1888
  • general de brigadă - 1897
  • general de divizie - 1906

Funcţii militare:

  • funcţii în Regimentul 1 Artilerie (1864-1877)
  • comandant de divizion în Regimentul 2 Artilerie (1877-1882)
  • ajutor al comandantului Regimentului 2 Artilerie (1882-1884)
  • ataşat militar la Viena (1884-1885)
  • comandant al Regimentului 2 Artilerie (1885-1888)
  • comandant al artileriei Corpului 1 (1888-1891) şi 2 Armată (1891-1896)
  • comandantul Şcolii de Ofiţeri (1896-1897, foto, dreapta jos)
  • comandant al Regiunii întărite Focşani-Nămoloasa-Galaţi (1897-1900)
  • şeful Statului Major Regal (1900-1906)
  • comandant al Corpului 3 Armată Galaţi (1906-1910) şi 2 Armată Bucureşti (1910-1911)

A participat la Războiul pentru Independenţă conducându-şi divizionul său în luptele de la Plevna, Opanez, Smârdan şi Vidin. La 30 august 1877 din divizionul său va cădea la datorie primul ofiţer artilerist, sublocotenentul Ion Elefterescu.

A fost decorat cu Virtutea Militară de război, Steaua României de război, Crucea trecerii Dunării, Apărătorii Independenţei, Ordinul Carol I în grad de comandor, Steaua României în grad de mare ofiţer, Coroana României în grad de comandor, Semnul onorific de 18 şi 25 ani de serviciu, Medalia jubiliară Carol I, Medalia comemorativă Rusă, Marea cruce cu briliante Sf. Ana, Ordinul Sf. Stanislas şi altele.

În luna noiembrie 1909, generalul Warthiadi a fost sărbătorit de camarazii din Corpul 3 Armată la împlinirea a 50 de ani de serviciu militar, iar la 8 noiembrie, la restaurantul Capşa, a avut loc întâlnirea promoţiei sale, mai fiind în viaţă 8 din 15 absolvenţi, dintre care generalul de divizie Constantin Brătianu şi generalii artilerişti Alexandru Tell şi Nicolae Stoika, decedaţi fiind artileriştii general de divizie Iacob Lahovary, colonel Constantin Crătunescu şi colonel Dimitrie Dumitrescu-Maican.

A decedat la 7 februarie 1911.

După oficirea serviciului religios s-au rostit discursuri de omagiere, din care reţinem: “Generalul Warthiadi a consacrat întreaga sa activitate carierei militare, a servit ţara cu credinţă şi a apărat-o cu vitejie, a iubit armata cu pasiune, a câştigat dragostea şi stima tuturor acelora care l-au cunoscut şi au putut aprecia acest caracter leal şi neşovăitor.” (general Leon Mavrocordat, seful Statului Major Regal); “Faptele sale de arme stau scrise cu litere de aur în marea carte a războiului neatârnării.” (general George Georgescu, inspectorul general al artileriei); “Generalului Warthiadi i-a fost dat să ia parte la întreaga muncă uriaşă, fără tihnă şi fără odihnă, ca ofiţer mic şi mare, de la Unire până azi, contribuind prin munca sa şi urmând prin activitatea sa necontenit propăşirea armatei care a adus neatârnarea şi regalitatea noastră, visul nostru strămoşesc de aur. (...) Generalul Warthiadi în timpul lungii sale cariere de comandant superior, de la 1897 până azi, a comandat jumătatea cea mai importantă a ţării noastre. De la regiunea întărită a Siretului şi până la malul drept al Oltului, de la Dunăre până la înălţimile munţilor noştri, acolo unde a fost nevoie de tărie şi destoinicie, generalul Warthiadi era în frunte.” (colonel Scarlat Panaitescu, şeful de stat major al Corpului 2 Armată).

Corpul neînsufleţit al generalului a fost a transportat la Cimitirul Bellu pe un tun tras de şase cai. În jurul sicriului şi pe două platforme erau aşezate mulţime de coroane din partea M.S. Regelui Carol I, A.S. Regale Ferdinand, Corpurilor 2 şi 3 Armată, Regimentului 2 Artilerie, Şcolilor militare, Revistei Artileriei, Revistei Armatei, camarazilor de arme, prietenilor şi rudelor. Afetul mortuar a fost urmat de un foarte mare număr de generali şi ofiţeri superiori, rude şi prieteni, trăsura M.S. Regelui Carol I (ca o distincţie acordată generalului - doar consilierii familiei regale şi generalii Alexandru Cernat şi Eracle Arion mai beneficiaseră de această distincţie), trăsurile rudelor, toate trupele garnizoanei Bucureşti.

Bibliografie

  • Mărgăritescu, M., căpitan – Şefii Armatei Române. Generali şi colonei în activitate – Tipografia Curţii Regale, 1904, p. 44;
  • Predescu, Lucian – Enciclopedia României – Cugetarea – Material românesc. Oameni şi înfăptuiri – Ed. Saeculum I.O.&Ed. Vestfala, Bucureşti, 1999 -, p. 916;
  • Dumitrescu, Alexandru, maior – Contribuţiuni la istoricul Armei artileriei – în Revista Artileriei/iulie-august 1934, p. 620-621;
  • *** Revista Artileriei, februarie 1911, p. 111-120;
  • *** Revista Armatei, noiembrie 1909, p.805-816;
  • *** Revista Armatei, februarie 1911, p. 75-84;