Peştera Vântului
de la Enciclopedia României
| | ||
|---|---|---|
| | ||
| | ||
| Poziţie |  Judeţul Bihor
| |
| Oraş apropiat | Vaşcău | |
| Coordonate | 46° 56‘ 21“ N 22° 32‘ 37“ E | |
| Suprafaţă | 1 ha | |
| Înfiinţare | 1981, declarat în 2000 | |
| Administrator | Primăria Şuncuiuş | |
| Website | www.pesteravantului.ro | |
| Vezi şi | Arii protejate în judeţul Bihor | |
Peştera Vântului este cea mai lungă peşteră din România, cu peste 45 km de galerii cartate. Este situată în sinclinalul[1] suspendat al dealului Dumbrava, în vecinătatea localităţii miniere Şuncuiuş. Peştera se deschide la baza abruptului ce străjuieşte şesul din Poiana Frânturii. Meandrele „Emil Racoviţă” sunt elemente a căror grupare nu-şi află corespondenţă în endocarstul României şi nici într-o altă cavitate europeană. Peste 35 de terase săpate în rocă sunt dispuse elicoidal pe cei doi pereţi ai galeriei, totul fiind etajat pe o verticală de peste 60 de metri. În cazul Peşterii Vântului se ridică o serioasă problemă legată de răspândirea atracţiilor turistice pe distanţe greu de integrat într-un circuit turistic.
Note
Bibliografie
- Cocean, Pompei (1995) Peşterile României, Editura Dacia, Cluj-Napoca, ISBN 973-35-0466-1
Bibliografie suplimentară
- Coman, D., Crăciun, V. (1978), Peştera Vântului, Editura Sport-Turism, Bucureşti
- Şerban, M., Viehmann, I., Coman, D. (1961), Peşteri din România, Editura Meridiane, Bucureşti