Pojejena
de la Enciclopedia României
| Satul Pojejena |
 |
 | ||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| key=ABQIAAAAubT5hmjIEJVm4ezAge_VDBQ6KgpyKF-ggUCpfxt_mrdM95NpjRTaASYGNAu0W2ZjxaTGrwQ2kLUq0w | lat=45.935871 | lng=24.960938 | zoom=5 | smallzoomcontrol=yes | width=230 | height=210}} | ||
| Atestare | 1690 |
| Populaţie | 1.260 locuitori |
| Cod poştal | 327 |
|
Index sate în judeţul Caraş-Severin |
|---|
|
Index sate în România |
|---|
|
Împărţirea administrativ-teritorială a României |
|---|
Pojejena este un sat în judeţul Caraş-Severin, centru administrativ al comunei cu acelaşi nume. Are o populaţie de 1.260 locuitori (2002).
Localizare
Pojejena este situată în zona geografică Clisura Dunării, pe malul stâng al fluviului, în amonte de Moldova Nouă, la 12 km de aceasta.
Istorie
Localitatea poartă un nume de origine sârbească care vine de la „pojar”, adică jăratec, probabil de la faptul că a fost arsă pe vremuri. În trecut au existat 3 localităţi cu numele Pojejena: Pojejena Turcească, de peste Dunăre, existentă şi astăzi, în Republica Serbia, Pojejena de Sus şi Pojejena Românească sau Pojejena de Jos. Cele două localităţi de pe malul românesc formează astăzi localitatea Pojejena, în timp ce peste Dunăre există şi astăzi localitatea sârbească Požeženo.
Referindu-ne strict la Pojejena din România, în perioada turcească, exista o singură localitate, aşezată mai sus de Dunăre, în pădure şi nu pe malul Dunării. În perioada romană, zona aceasta era locuită, existând aici o cetate şi probabil o aşezare civilă. Mai târziu, cetatea romană a constituit baza constructivă pentru o fortăreaţă medievală locuită din români şi sârbi. În secolul 15, teutonii apărau Clisura Dunării, iar cetatea de la Pojejena juca un rol important împotriva năvălirilor turceşti.
Iniţial unite, Pojejena de Jos (românească) şi Pojejena de Sus (sârbească) au fost despărţite la 1772, când s-a făcut înregimentarea comunelor grănicereşti. La 1800 la Pojejena de Sus s-a instalat compania a VI-a a regimentului valaho-iliric nr. 13. Pe atunci doar casa căpitanului şi a învățătorului erau din piatră, restul caselor, biserica şi şcolile fiind construite din lemn.
Biserica de astăzi a fost construită pe locul unde a existat biserica de lemn, fiind sfințită la 21 mai 1793. La construirea ei au contribuit locuitorii din ambele localităţi. Până la 1892, Pojejena de Sus şi cea de Jos au avut un preot comun sârb şi biserică comună, după care cele două comunităţi s-au despărţit. În 1902 s-a început construcţia bisericii din Pojejena de Jos (care era numită şi Valah Pojejena) şi s-a terminat în 1907. De asemenea, românii din Pojejena de Jos, deşi erau înconjuraţi de sate sârbeşti, şi-au păstrat intactă identitatea.
La reorganizarea teritorială din 1968, Pojejena de Jos şi Pojejena de Sus au fost unite într-o singură localitate cu numele Pojejena.
Populaţie
La recensământul din 2002, localitatea Pojejena avea 1.260 locuitori, din care 896 români, 320 sârbi, 34 romi, 7 maghiari, 2 germani şi un ucrainean.
Bibliografie
- Ilieşiu, Nicolae, Monografia istorică a Banatului: Judeţul Caraş, Editura Mica Valahie, Bucureşti, 2011 ISBN 606-8304-39-7
- Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
- Moisi, Alexandru, Monografia comunei Coronini şi ţinutul Clisura Judeţul Caraş, de la anul 1784 – 1934, Tipografia Felix Weiss, Oraviţa 1934
- Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Caraş-Severin 1880 - 2002, [1]