Portal:Războiul de Independenţă/Articol
de la Enciclopedia României
<choose> <option>
Alexandru Candiano-Popescu (n. 1 ianuarie 1841, Lipia, judeţul Buzău - d. 25 iunie 1901, Târgovişte), general de brigadă, conducător al „Republicii de la Ploieşti”. A urmat Şcoala de Ofiţeri din Bucureşti (1857-1859, studii de drept şi doctorat în Italia. A participat la conspiraţia care a dus la detronarea lui Alexandru Ioan Cuza, iar în 1870 a condus mişcarea antidinastică cunoscută sub numele de “Republica de la Ploieşti”.
În Războiul de Independenţă s-a remarcat la comanda Batalionului 2 Vânători (pe care a obţinut-o la cererea sa) în atacul şi cucerirea redutei „Griviţa I” din 30 august. Atunci el şi-a îmbărbătat subordonaţii spunându-le: „De moarte să nu vă sfiiţi, soldaţi, eu sunt fericit a muri astăzi, căci mă bat pentru ţară, pentru lege...”
- Citiţi întreg articolul: Alexandru Candiano-Popescu
</option> <option>
Războiul de Independenţă dintre anii 1877-1878, purtat împotriva turcilor, a avut drept consecinţă recunoaşterea pe plan internaţional a independenţei României. După mai bine de patru sute de ani de suzeranitate turcească, românii au profitat de contextul internaţional pentru a-şi făuri un stat suveran. Războiul a izbucnit ca urmare a necesităţii Principatelor Române de a se elibera de sub dominaţia turcească şi a beneficiat de un context internaţional favorabil. În 1875 a izbucnit răscoala în Bosnia şi Herţegovina, iar în 1876 cea din Bulgaria. Mai mult, în 1877 Rusia a declanşat un nou război împotriva Turciei. În aceste condiţii, la 9 mai 1877, România şi-a proclamat Independenţa.
- Citiţi întreg articolul: Războiul de Independenţă
</option> </choose>