Rodica Mănăilă

Rodica Mănăilă
Născută		25 ianuarie 1935, Bucureşti
Decedată		14 aprilie 2002, Bucureşti
Ocupaţie		fizician
Membru corespondent al Academiei Române
Ales		1992

Rodica Mănăilă (n. 25 ianuarie 1935, Bucureşti – d. 14 aprilie 2002, Bucureşti), fizician.

Biografie

A urmat cursurile liceale şi universitare la Bucureşti. Cercetător ştiinţific la Institutul de Fizică al Academiei (1957 - 1960), apoi la Institutul de Fizica şi Tehnologia Materialelor, devenit Institutul Naţional de Fizica Materialelor, unde a pus bazele secţiei de Cercetări Structurale prin Difracţie Röntgen. Susţine doctoratul în 1966, cu o teză despre distribuţia cationilor în compuşi cu structură spinelică şi energetica acestei distribuţii.

Contribuţiile sale ştiinţifice, concretizate în peste 150 de studii, s-au îndreptat îndeosebi spre semiconductorii amorfi şi lichizi (a elaborat primele modele structurale pentru germaniu, principalul semiconductor amorf), sisteme metal-conductor amorf şi metale amorfe oxidice, superconductori cu temperatură critică ridicată, materiale oxidice cu proprietăţii catalitice, aliaje metalice cvasi-cristaline etc. Rezultatele cercetărilor au fost publicate în Structura semiconductorilor amorfi (1970) şi Difracţia razelor X şi a neutronilor (1970), precum şi în reviste de specialitate din ţară şi străinătate.

Membru corespondent al Academiei Române din 1992. În anul 2002, a fost decorată cu Ordinul Naţional „Pentru Merit”, în grad de Cavaler, iar în iulie 2004 a fost comemorată la Academia Română, în contextul lansării volumului omagial Rodica Mănăilă: Vita et Opera.

Bibliografie

• Marcu, George (coord.) - Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009.