Sorana Coroamă-Stanca

Sorana Coroamă-Stanca (n. 24 ianuarie 1921, Chişinău, Basarabia – d. 7 ianuarie 2007, Bucureşti). Regizoare.

Biografie

Pe numele adevărat Sorana Iosefina Caterina Plăcinţeanu, a fost fiica medicului şi profesorului universitar Gheorghe Plăcinţeanu şi a muzicienei Mansi Barberis.

A absolvit Facultatea de Chimie Industrială a Universităţii Politehnice „Gheorghe Asachi” din Iaşi în 1946 şi Facultatea de Regie Teatru a Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti în 1949, având ca profesori pe Marietta Sadova, Alice Voinescu, Lucia Sturdza-Bulandra, Sică Alexandrescu ş.a.

Între 1948 şi 1958 a fost asistent, lector şi conferenţiar la I.A.T.C. Între 1959 şi 1965 este exclusă din viaţa teatrală (membri ai familiei sale erau persecutaţi politic), fiind nevoită să lucreze la Cooperativa „Arta Aplicată”.

În calitate de regizor, prim-regizor sau director a pregătit spectacole la Teatrul Naţional din Iaşi, Teatrul Naţional din Bucureşti, Teatrul Naţional din Cluj-Napoca, Teatrul Mic, Teatrul Lucia Sturdza-Bulandra, Teatrul Mihai Eminescu din Botoşani, Teatrul Alexandru Davilla din Piteşti sau Studioul Casandra. Printre cele mai importante piese puse în scenă au fost Petru Rareş de Horia Lovinescu, Viforul, Luceafărul, Hagi-Tudose de Barbu Ştefănescu-Delavrancea, D’ale carnavalului de Ion Luca Caragiale, Comedia erorilor de William Shakespeare, Soţul ideal de Oscar Wilde, Lungul drum al zilei către noapte de Eugene O’Neill, Noaptea iguanei de Tennessee Williams, Profesiunea doamnei Warren de George Bernard Shaw ş.a.

Sorana Coroamă-Stanca a fost şi dramaturg (Seară cu dans, Ploaia pe acoperiş, Podul, Un anotimp fără nume, Veghea tânărului războinic ş.a.), scenaristă (Muşatinii, Afacerea Protar), eseistă, critic de teatru şi literar.

„Aristocrata teatrului românesc”, cum a numit-o actriţa Ilinca Tomoroveanu, a fost distinsă, între altele, cu Premiul de Stat (1953), Premiul de regie al Festivalului tinerilor artişti (1957), Ordinul „Meritul cultural” (1967), Premiul de regie al Festivalului Naţional al Teatrelor Dramatice (1969), Premiul UNITER pentru întreaga activitate (1999), Ordinul Naţional „Serviciul Credincios”, în grad de Cavaler (2000); doctor honoris causa al Universităţii de Artă „George Enescu” din Iaşi (2006).

Bibliografie orientativă

• George Marcu (coord.), Enciclopedia personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2012