TELEROM-P
de la Enciclopedia României
TELEROM-P a fost un terminal inteligent cu microprocesor creat de colectivul de cercetare al Întreprinderii de Electronică Industrială şi Automatizări din Cluj-Napoca în 1981. Sistemul era destinat prelucrării locale a datelor şi transmisiei acestora la distanţă prin intermediul liniilor telefonice fixe. La jumătatea anilor '80 a fost creată versiunea TELEROM-PC, iar mai apoi, către 1990, variantele TELEROM P286 şi TELEROM P386.
Configuraţie hardware
TELEROM-P era compus dintr-o unitate centrală, un videoterminal, o unitate dublă de discuri flexibile şi una dublă pentru casete magnetice, un lector şi un perforator de bandă de hârtie, un lector de cartele, un modem cu transmisie serială sincronă şi o interfaţă serială asincronă.
Unitatea centrală era construită în jurul unui microprocesor pe 8 biţi Z80 şi dispunea de 8 kB EPROM şi 56 kB RAM. Microprocesorul admitea 16 nivele de întreruperi, dintre care 14 prestabilite şi 2 definite de utilizator. De asemenea, existau 4 nivele de acces la memorie, dintre care 3 prestabilite şi 1 la dispoziţia utilizatorului.
Videoterminalul avea 32 de funcţii de ecran şi 32 de taste programabile, pentru diverse funcţii.
Configuraţie software
Monitorul sistemului realiza funcţii de bază precum: fresh start, încărcarea programelor rezidente, controlul I/O, memoriei şi întreruperilor, depistarea defecţiunilor. Din programele rezidente făceau parte un sistem primitiv de operare, care se ocupa de gestiunea fişierelor şi lucrul cu memoriile externe, un asamblor relocatabil, un link-editor, un interpretor BASIC şi un editor de texte.
Un atribut important al sistemului TELEROM-P a fost faptul că programele sale puteau rula pe sistemele FELIX C-256/512 şi invers. Cu aceste sisteme, TELEROM-P comunica prin procedura sincronă în mod mesaj TMM-RB. Alte programe de transmisie prin modem au fost SGT (sistemul de gestiune al teletransmisiilor) şi procedurile TMM-VU, BSC şi HDLC.
Bibliografie
- Domăneanţu V., Terminalul inteligent cu microprocesor TELEROM-P, în revista „Ştiinţă şi tehnică”, nr. 12/1981.