Vornic

Vornicul era un mare dregător medieval în ţările române, membru al sfatului domnesc. Conducea curtea domnească şi avea drept de judecată asupra întregului corp de slujitori şi de curteni, precum şi asupra întregii ţări, cu excepţia Olteniei, unde această atribuţie îi revenea banului. Vornicul mai era şi reprezentantul domniei la oraşe, târguri şi sate, similar postului de primar. Era un subaltern al marelui vornic şi avea atribuţii judecătoreşti. Termenul de vornic a mai fost folosit şi pentru desemnarea unor dregători mai mici (vornic de de poartă, de sat, etc.)

Competenţa sa era amplă, atât civilă cât şi penală. Judeca, direct sau printr-un delegat, pricini legate de stăpânirea pământului, de rumâni, de ţigani sau de furturi. Subalternii săi erau vornicul al doilea, vornicii mici şi vorniceii, care alcătuiau o breaslă militară. În timpul lui Constantin Brâncoveanu, marele vornic numea în fiecare judeţ câte un vornicel. În Moldova vornicul avea şi mai multe atribuţii militare. În lipsa domnului, vornicul era comandantul oştii pe timp de război.

Prima menţiune documentară a vornicului datează din 1387 în Moldova şi din 4 septembrie 1389 în Ţara Românească. În Ţara Românească dregătoria a fost înfiinţată după modelul palatinatului apusean. În documentele latine apare cu numele „iudex et palatinus curie nostre” sau „iudex generalis”, tocmai pentru că avea şi atribuţii judecătoreşti.

În Ţara Românească a existat un singur mare vornic, până în anul 1716, când Constantin Mavrocordat a mai creat un mare vornic şi le-a împărţit celor doi competenţele, unuia pe Ţara de Sus (cu judeţele Olt, Argeş, Teleorman, Vlaşca, Ilfov, Dâmboviţa), celuilalt pe Ţara de Jos (Buzău, Săcuieni, Prahova, Muscel şi Ialomiţa). În timpul domniei lui Alexandru Moruzi, au mai fost creaţi 2 mari vornici care să se ocupe exclusiv cu judecarea veliţilor.

Bibliografie

• Academia Republicii Populare Române, Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică, Bucureşti, 1962-1964
• Sachelarie, Ovid; Stoicescu, Nicolae (coord.), Instituţii feudale din ţările române. Dicţionar, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1988
• Scorpan, Costin, Istoria României. Enciclopedie, Editura Nemira, Bucureşti, 1997 ISBN 973-569-180-9