PRAE
de la Enciclopedia României
PRAE este primul microcalculator personal de concepţie românească, destinat în primul rând elevilor. A fost proiectat de către o echipă a Institutului de Tehnică de Calcul din Cluj-Napoca sub conducerea inginerului Miklós Patrubány. În limba latină, præ (citit pre) înseamnă început, acest termen subliniind întâietatea lui PRAE pe piaţa românească, dar şi speranţa autorilor că producţia de microcalculatoare personale din România va continua.
PRAE a fost asimilat în producţia de serie în cursul anului 1985, la Fabrica de Memorii şi Componente Electronice pentru Tehnica de Calcul din Timişoara (FMCETC), însă după numai un an producţia a fost sistată. Centrala Industrială de Electronică şi Tehnică de Calcul a decis între timp continuarea fabricării în exclusivitate a modelelor compatibile Spectrum (între care HC 85, TIM-S) şi IBM PC (Felix PC), iar PRAE nu se încadra în niciuna dintre aceste categorii.
Calculatoarele PRAE, alături de calculatoarele aMIC, au echipat nu doar fabricile şi întreprinderile de stat ale României, ci şi laboratoare şcolare şi universitare. Între primele unităţi de învăţământ care au realizat în 1985 laboratoare de calculatoare echipate cu PRAE şi aMIC se numără liceele Dimitrie Cantemir, Tudor Vladimirescu, Spiru Haret şi Gheorghe Lazăr din Bucureşti, Universitatea Braşov şi Facultatea de Medicină din Târgu Mureş. Tot cu aceste calculatoare au fost organizate primele tabere de calculatoare pentru elevi şi studenţi: la cabana Baciu din judeţul Braşov (ianuarie 1985), la sediul ITC Bucureşti (iunie 1985), la Braşov, pe malul mării, la Poiana Soarelui, judeţul Braşov (vara lui 1985), la Voineasa, Predeal şi Gălăciuc (1985-1986).
PRAE-1000
Prototipul calculatorului PRAE a purtat indicativul 1000. Sistemul a fost anunţat în toamna anului 1983, iar în cadrul sesiunii de la Buşteni a Cercului utilizatorilor de microcalculatoare şi terminale programabile, ţinut în noiembrie 1983, a fost prezentat public. La concepţia şi finalizarea calculatorului au mai contribuit ing. Pop Baldi şi matematician Nicuşor Socaciu (partea de hardware şi software), Liviu Derveşteanu (design-ul carcasei), ing. Emil Precup (tastatura) şi ing. Eugen Lupu şi ing. Ion Ciascai (interfaţa cu casetofonul).
PRAE-1000 era construit în jurul microprocesorului Z80 (cu viteza de 2,5 MHz) şi avea 16 kB memorie RAM şi 16 kB memorie EPROM. Dispozitivul de afişare era televizorul alb-negru, care putea fi conectat prin intermediul mufei de antenă. PRAE-1000 putea lucra atât în mod text (32×30 caractere), cât şi în mod grafic (la o rezoluţie de 256×256 pixeli), însă doar monocrom, fără nuanţe intermediare între alb şi negru. Tastatura calculatorului era ultraplată, cu 40 de taste circulare care funcţionau la simpla atingere. Fiecare tastă era garantată pentru un milion de apăsări. Stocarea datelor se făcea pe casetă, la o densitate a înregistrării de 1200 baud. Pentru metoda de înregistrare/redare a datelor pe/de pe banda magnetică, ing. Ion Ciascai a obţinut brevetul de invenţie nr. 91141/26.06.1986. Sursa de alimentare şi puntea redresoare erau interne; tot în interior exista şi un mic difuzor pentru semnalarea sonoră a erorilor.
PRAE-1000 mai prezenta extensie de magistrală şi interfaţă RS 232, care ofereau posibilitatea conectării sale cu alte sisteme (M18, M118, Coral, Independent I 106 etc.) sau folosirea pe post de terminal inteligent.
Limbajul de programare rezident (stocat în memoria ROM) al calculatorului era o versiune specială a limbajului BASIC, numită BASIC-PRAE, compatibilă cu standardul Darmouth. BASIC-PRAE lucra în aritmetică de dublă precizie (cu 10 cifre semnificative) şi avea viteză sporită de lucru.
PRAE-1000 mai prezenta şi alte facilităţi: autotest la pornire, verificându-şi astfel memoriile, afişarea şi tastatura, flexibilitate hardware, deoarece putea simula — fără modificări hardware — aproape orice sistem bazat pe microprocesoarele Intel 8080 sau Z80, şi depanare şi întreţinere uşoară, deoarece un calculator PRAE-1000, conectat la altul deranjat prin intermediul interfeţei RS 232, putea determina locul defecţiunii.
Dimensiunile prototipului erau de 29×32×4 cm, iar greutatea totală era de aproximativ 0,9 kg.
Primele trei sisteme PRAE-1000 au fost comercializate în 1983 către IMASA Sfântu Gheorghe şi CCP Aiud.
Modelul de serie al PRAE. Modele ulterioare
După asimilarea în vederea producţiei de serie a calculatorului PRAE, acesta a fost realizat în diverse configuraţii, potrivit utilizătii sale:
- PRAE-T, destinat tineretului şi maselor largi, foloseşte o configuraţie minimă: afişare pe ecranul televizorului şi salvarea datelor pe casetă.
- PRAE-L, destinat laboratoarelor de cercetare şi proiectare şi învăţământului.
- PRAE-M, configuraţia maximală, având o unitate duală de disc flexibil de 5¼ inci, o miniimprimantă de 40 de caractere, sistem de operare orientat pe disc şi până la 64 kB de memorie RAM.
Modelele prezentau compatibilitate de jos în sus (adică aplicaţiile elaborate pe un model inferior funcţionau şi pe modele superioare), iar la cerere modelele inferioare puteau fi upgradate prin simpla adăugare a unor componente electronice pe placa de bază.
Din punct de vedere al aspectului fizic, au fost operate schimbări asupra carcasei (fantele de aerisire) şi a tastaturii (din ultraplată cu taste rotunde a devenit plată cu taste dreptunghiulare).
Ca software rezident, reţinut în EPROM, PRAE prezintă un monitor simplu, interpretorul BASIC-PRAE v. 3.5, îmbunătăţit pentru a lucra în aritmetică de dublă precizie cu 11 cifre semnificative, interfaţa cu tastatura, maşina de scris şi casetofonul, şi generatorul de caractere.
În iunie 1988 au fost prezentate două noi modele de PRAE:
- PRAE-MAX, având o rezoluţie grafică de 256×256 pixeli, 36 kB memorie RAM, posibilitatea cuplării unităţilor de discuri de 5¼ inci sau 8 inci; era compatibil cu sistemele CP/M versiunea 2.2.
- PRAE-PHOENIX, compatibil atât cu vechiul PRAE-M cât şi cu sistemele Sinclair Spectrum.
Aceste prototipuri nu au intrat niciodată în producţia de serie.
Bibliografie
- Revista Ştiinţă şi tehnică, nr. 2 din februarie 1984.
- Calculatorul, nimic mai simplu!, supliment al revistei Ştiinţă şi tehnică, 1986.
- Automatică, management, calculatoare, vol. 51, Editura Tehnică, Bucureşti, 1985.
- Automatică, management, calculatoare, vol. 52, Editura Tehnică, Bucureşti, 1986.