Administraţia Braşovului

Administraţia publică braşoveană s-a împletit şi dezvoltat o dată cu oraşul, primele elemente ale acesteia fiind regăsite în documente încă de la 1342.

Istoric

Perioada medievală şi modernă

Structura administraţiei publice braşovene

Din secolul al XIV-lea şi până în secolul al XIX-lea, structura administraţiei braşovene a rămas aproape neschimbată, de-a lungul timpului fiind adăugate doar instituţii sau mai mulţi membri în acestea, corespunzător dezvoltării populaţiei. Principala organizaţie, care administra nu numai cetatea Braşovului, dar şi cartierele din afara ei, comunele dependente direct de oraş (Bod, Ghimbav, Hărman, Sânpetru) şi cele treisprezece localităţi cu populaţie săsească din Ţara Bârsei care formau Districtul Braşov, este Magistratul (Sfatul oraşului). Prima listă completă a Magistratului datează din 1397. Acesta era alcătuit din:

• Judele oraşului, sau Judele primar („judex civitatis”), menţionat prima dată la 1358, şi mai apoi la 1360. El corespundea, în structura administrativă actuală, primarului. Reprezenta capul oraşului şi investea în funcţie Villicul, ales mai întâi de către Centumviri. Printre cei mai cunoscuţi juzi ai oraşului se numără Johann Benkner, Lukas Hirscher şi Michael Weiss.
• Villicul, ales de cei 100 de bărbaţi ai oraşului. A fost menţionat prima dată în 1353. Se presupune că înainte de înfiinţarea Comunităţii centumvirale era ales de către senatori sau chiar numai de către jude. Villicul se ocupa de conducerea economiei orăşeneşti. Prin statutul orăşenesc din 1557, s-a creat funcţia de Jude al târgului („Mark-Richter”), numit şi subordonat Villicului. Activitatea acestuia a fost reglementată în 1673, printr-un nou statut privitor la activitatea comercială. În 1713, Judele târgului Simon Christophori a întocmit primul registru al funcţiei sale, în care a înregistrat toate actele normative privitoare la atribuţiile sale de serviciu. După ce instrucţiunile de serviciu ale Judelui de târg au fost modificate ultima dată la sfârşitul secolului al XVIII-lea, prin „Statutul orăşenesc” din 1878, atribuţiile de supraveghere a comerţului au fost preluate de către Comisariatul de târg, aflat în subordinea Căpitanului oraşului.
• Senatorii sau Juraţii („cives juratii”), iniţial patru, mai apoi 16 (probabil corespunzător celor patru cartiere ale cetăţii: Portica, Corpus Christi, Catharina şi Petri). Au fost menţionaţi prima dată în 1342 (4), mai apoi la 1353, urmând ca din 1397 să fie menţionaţi 16 oameni. Senatorii erau numiţi de către judele primar şi villic, mai apoi urmând să fie confirmaţi de către Comunitatea centumvirală.

Din 1491 este menţionată o comunitate, pe lângă Magistratul oraşului, numită în 1495 Comunitate centumvirală. Aceasta era alcătuită din 100 de bărbaţi ai oraşului, câte 25 din fiecare cvartal (cartier al cetăţii). Centumvirii erau aleşi de către Magistrat şi aveau, printre altele, atribuţiunea de a numi, dintre Senatori, pe noul Jude al oraşului şi pe Villic.

Ordinea în oraş era menţinută de către Căpitanul oraşului (directorul Poliţiei), iar armata era alcătuită din breslaşi, care aveau spre apărare câte un punct al fortificaţiilor braşovene. Fiecare poartă a cetăţii avea, la rândul ei, un căpitan însărcinat cu paza, care dispunea de câţiva oameni în subordine (spre exemplu opt oameni la Poarta Vămii).

În 1420 este menţionată şi Adunarea Districtului Braşov, care se compunea din membri ai celor 13 comune săseşti aparţinătoare de acesta şi ai celor patru comune dependente de Braşov.

Alegerile pentru conducerea oraşului se desfăşurau astfel: Magistratul numea noii Centumviri, care la rândul lor îşi alegeau, dintre senatori, Judele primar şi Villicul. Apoi, Judele şi Villicul îşi alegeau Senatorii, care trebuiau confirmaţi ulterior de către Comunitatea centumvirală.

Structura alegerilor din administraţia cetăţii Braşov