Nerău

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Satul
Nerău

Comuna Teremia Mare
Judeţul Timiş (TM)

Stema judetului Timis.png
Nerau.JPG
Atestare 1760
Populaţie 1.028 locuitori
Cod poştal 307406

Împărţirea administrativ-teritorială a României

Nerău este un sat în judeţul Timiş. Aparţine de comuna Teremia Mare şi are 1.028 de locuitori (2002).

Localizare

Este o localitate de frontieră, situată la extremitatea vestică a României, la circa 70 km vest de Timişoara şi 13 km sud de Sânnicolau Mare. Se învecinează la nord-est cu Tomnatic, la sud-est cu Vizejdia, la sud-vest cu Teremia Mare şi Teremia Mică, la nord-vest cu Dudeştii Vechi, iar la nord cu Sânnicolau Mare. Este capăt de linie pentru calea ferată Timişoara - Lovrin - Nerău. Este străbătută de drumul naţional 59C Jimbolia - Teremia Mare - Sânnicolau Mare.

Istorie

Istoricul Nicolae Ilieşiu susţine că satul vechi s-a format în secolul XVI împreună cu Gelu şi Sânpetru Mare, în aşa-zisa „centură de apărare sârbească” din jurul Mureşului. Satul ar fi fost creat pe vetrele unor vechi sate româneşti, neatestate documentar.[1] În documente turceşti apare menţionat satul Dugheselia sau Dugoselo (din sârbeşte, adică „satul lung”), nume care avea să fie purtat şi mai târziu. Cu toate că numele satului era sârbesc, Nicolae Ilieşiu susţine că era locuit de români, după cum sunt atestate din acea perioadă numele de familie: Vuia, Iancu, etc.[2]

Satul Nerău de astăzi a fost înfiinţat în anul 1760, când aici au început să sosească colonişti români din satul Vovo (mai târziu Neudorf, din zona Lipovei). Ei şi-au adus cu ei şi biserica de lemn pe care o aveau. Francesco Griselini menţionează în 1776 satul Dugozelistie, aşadar el preluase numele vechii aşezări. La 1785 încep să fie colonizaţi germani (şvabi bănăţeni) din satele şvăbeşti învecinate, dar venirea lor aici va lua amploare abia în secolul următor.

Noua biserică ortodoxă română a fost construită în 1810. De la biserica veche s-au mai păstrat câteva icoane şi două clopote. La 1843 satul încă mai purta numele vechi: se numea Dugoselo. După aceea administraţia maghiară l-a redenumit. Maghiarii l-au numit Njero, germanii Nero, iar românii Nerău.

În 1857 exista aici un cor şi o fanfară. În 1873 s-a ridicat Statuia Pompierilor dedicată Sfântului Florian, în amintirea victimelor epidemiei de holeră. În 1871 a fost construită biserica romano-catolică. Corurile bărbăteşti s-au înfiinţat în 1890. În 1906, cu prilejul Expoziţiei Jubiliare de la Bucureşti, corul din Nerău, condus de dirijorul Ion Vidu, a intonat Pui de lei şi Deşteaptă-te, române.[3]

În perioada interbelică la Nerău funcţionau casa naţională, o reuniune română de lectură, corurile bărbăteşti, societatea sportivă „Şoimii României”, un casino, o societatea de vânătoare şi o moară. După cel de-al doilea război mondial a început emigrarea masivă a comunităţii germanilor din Nerău.

Populaţie

<lines size=340x160 title="Evoluţia populaţiei" ymin=0 ymax=1700 colors=003153,F5B800,99BADD,BFFF00 xlabel ylabel=4 grid=xy legend>

,total,români,germani, maghiari

1880,1474,851,611,9 1890,1511,886,572,46 1910,1460,911,478,37 1930,1558,1003,423,73 1941,1589,999,386,109 1966,1634,1220,235,120 1977,1254,900,162,102 1992,1018,887,14,52 2002,1028,906,5,58 </lines>

Recensământul Structura etnică
Anul Populaţia Români Germani Maghiari Alte etnii
1880 1.474 851 611 9 3
1910 1.460 911 478 37 34
1930 1.558 1003 423 73 59
1941 1.589 999 386 109 95
1977 1.254 900 162 102 90 (77 romi)
1992 1.018 887 14 52 65 (49 romi)
2002 1.028 906 5 58 55 (49 romi)

Cultură

Nerăul dispune de o grădiniţă, o şcoală generală cu clasele I-VIII şi un cămin cultural.

Religie

În ciuda dimensiunilor, satul are 4 comunităţi religioase care dispun fiecare de propria biserică. Astfel, la Nerău există o biserică ortodoxă, una romano-catolică, una penticostală şi o alta baptistă. Ruga are loc la 8 septembrie.

Personalităţi

Bibliografie

  • Creţan, Remus, Dicţionar toponimic şi geografico-istoric al localităţilor din judeţul Timiş, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006 ISBN 973-7608-65-8
  • Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
  • Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 2002, [1]

Bibliografie recomandată

  • Bichiceanu, Silviu, Înscrisurile de la Nerău - o istorie a locului, Editura Graphite, Timişoara 2005 ISBN 973-87485-1-8
  • Cotoşman, Gheorghe, Din trecutul Bănatului. Vol5. Comuna şi bisericile din Nerău: monografie istorică, 1935

Note

  1. Creţan, citează Ilieşu, 1921
  2. ibidem
  3. Constantin Damienescu, Mircea Stoian, Pavel Brebu, Frontiera României cu Ungaria, Serbia şi Muntenegru, vol. 1, Editura Solness, Timişoara, 2004 ISBN 973-8472-94-6