Augustin Lauran

Augustin Lauran
Naţionalitate		român
Născut		5 decembrie 1844, Petea, judeţul Satu Mare
Decedat		12 octombrie 1912
Ocupaţie		preot
Religie		greco-catolic
Părinţi		Dumitru Lauran şi Veronica Vlass

August Lauran (n. 5 decembrie 1844, Petea, judeţul Satu Mare - d. 12 octombrie 1912) a fost preot român greco-catolic, prelat papal şi protonotar apostolic.

Originea şi familia

S-a născut în familia preotului greco-catolic Dumitru Lauran, căsătorit cu Veronica Vlass. Tatăl lui Augustin provenea dintr-o familie românească veche, din satul Tămaia, judeţul Maramureş. Bunicul lui Augustin a fost Chariton, iar străbunicul s-a numit Miron, ambii fiind preoţi în Tămaia. Mama lui Augustin provenea dintr-o familie românească din Bihor.

Augustin a mai avut două surori, Emilia (n. 1848) şi Veronica (n. 1853), şi un frate, Vasile.

Studiile şi activitatea

Augustin Lauran a studiat la Roma la Colegiul "Sf. Athanasie" între anii 1859-1867. A fost al treilea teolog sătmărean care a ajuns să studieze la Vatican. A obţinut doctoratul în teologie şi filosofie, teza sa de doctorat aflându-se şi azi în arhiva Colegiului "De Propaganda Fide".

A fost hirotonit preot celib la Roma la 4 iulie 1867.

Întors în Transilvania, a asigurat interimatul pe scaunul episcopal greco-catolic de la Oradea de la moartea episcopului Mihai Pavel până la instalarea noului episcop, Demetriu Radu, în calitate de vicar capitular.

În 1879 Lauran a devenit rector al Seminarului diecezan de la Oradea, după ce o vreme a fost vicerector. A condus Seminarul timp de 27 ani. În 1893 a publicat o broşură-pamflet în urma căreia a fost catalogat de către autorităţile ungare drept "primejdios daco-român". Tot în anul 1879 Lauran a fost numit director al Preparandiei şi canonic cancelar. În 1880 a fost numit vicepreşedinte al Exactoratului diecezan, în 1881 canonic scolastic, în 1884 canonic custode. În 1888 a fost numit abate de Calocea. În 1894 a ajuns vicar episcopal, iar în 1896 vicar general episcopal. În 1898 a fost numit membru al Comisiei congresului centralei catolice. A deţinut şi funcţia de asesor consistorial al episcopiei de Gherla.

În anul 1900 a fost numit prelat papal, iar în 1905 protonotat apostolic.

A scris câteva cărţi cu subiect teologic. A fost unul dintre cei mai mari istorici ai Episcopiei greco-catolice de Oradea.

După moarte, a lăsat prin testament o fundaţie de 12.000 coroane, pentru Seminar, iar biblioteca sa, cu 1.440 volume, a lăsat-o diecezei.

Bibliografie

• Câmpan, Viorel - Oameni şi locuri din Sătmar, Editura Citadela, Satu Mare, 2008, ISBN: 978-973-88823-0-0, p. 38-41
• Diaconovici, C. - Enciclopedia română publicată din însărcinarea şi sub auspiciile Asociaţiunii pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român, volumul III, 1904, Editura W. Krafft, p. 64