Béla Kamocsa

Béla Kamocsa

Născut		24 decembrie 1944, Oradea
Decedat		14 ianuarie 2010, Timişoara
Ocupaţie		muzician

Béla „Kamo” Kamocsa (n. 24 decembrie 1944, Oradea — d. 14 ianuarie 2010, Timişoara), basist român de origine maghiară. Promotor al jazzului şi iniţiator a multiple festivaluri de gen. A fost membru fondator al formaţiilor „Sfinţii” (ulterior redenumită „Phoenix”) şi Bega Blues Band. A mai făcut parte din grupurile de jazz Gramofon (iniţial numită Paul Weiner Trio) şi Teophrastus Trio. Este cetăţean de onoare al municipiului Timişoara.

Biografie

Béla Kamocsa s-a născut la Oradea, însă ulterior s-a stabilit cu familia în Timişoara. În 1962 a făcut parte din Brigada artistică a Şcolii Medii nr. 2 din Timişoara, ca toboşar, alături de Nicolae Covaci (chitară solo), Adrian Pavlovici (chitară acompaniament), Zirener Karl (chitară solo) şi mai târziu Claudiu Rotaru (chitară acompaniament). Alături de primul şi ultimul va fonda formaţia „Sfinţii”, iar în 1963, o dată cu apariţia lui Florin „Moni” Bordeianu la tobe, trece la chitară bas. În 1965 formaţia îşi schimbă numele în „Phoenix”, iar în 1968 câştigă premiul cel mare al Festivalului Naţional Studenţesc, ţinut la Iaşi. În acelaşi an formaţia înregistrează la „Electrecord” primul EP, cu două compoziţii proprii („Vremuri”, „Canarul”) şi două preluări din repertoriul străin („Lady Madonna”, „Friday on my mind”). În 1969 apare al doilea EP Phoenix, cu patru piese compuse de tandemul Covaci-Bordeianu. În 1970 formaţia iniţială se destramă, prin plecarea din ţară a solistului Moni Bordeianu.

Béla Kamocsa îşi începe cariera muzicală în jazz alăturându-se pianistului Paul Weiner şi toboşarului Gheorghe „Pupa” Hromadka. Împreună au format „Paul Weiner Trio”, cunoscut şi sub numele „Gramofon”. După 1974 apare în formaţie şi flautistul Liviu Butoi. În această componenţă, în 1977 cvartetul înregistrează LP-ul „Spirale” în „seria jazz” a „Electrecord”.

„Béla Kamocsa, care transferă adesea chitara-bas într-un instrument melodic, conlucrează cu pianistul [Weiner] într-un permanent contrapunct de idei şi sugestii muzicale, un act creator în care apare evident acordul între individualitatea temperamentală, între angajarea de interior şi spiritul de grup.”

(Daniela Caraman Fotea)

În 1977 Paul Weiner şi Pupa Hromadka se stabilesc în Germania, iar în octombrie grupul Gramofon se reface în formula: Béla Kamocsa (chitară bas), Liviu Butoi (saxofon, flaut), Doru Apreotesei (pian, sintetizator), Mihai Farcaş (tobe, muzicuţă), Tiberiu Ladner (voce, percuţie). Participă la Festivalul de Jazz de la Sibiu din 1979. În septembrie 1980 formaţia se destramă.

În 1981 Béla Kamocsa a cântat alături de Mircea Tiberian şi Liviu Butoi, iar în 1982 a făcut parte din Teophrastus Trio, cu Eugen Gondi şi Toni Kuhn. Din 1983 a început colaborarea cu contrabasistul Johnny Bota, alături de care au cântat, pe perioade mai lungi sau mai scurte, Toni Kuhn (pian, chitară), Liviu Butoi (saxofon, flaut), Dan Ionescu (chitară), Mihai Farcaş (tobe), Mircea Bunea (chitară), Sasi Vuscan (chitară), Mirel Butoi (tobe), Dinu Simon (percuţie), Saşa Bota (vioară), Veronica Luţă (voce), Victor Miclăuş (bas electric).

În 1990 Béla Kamocsa a lansat melodia „Blues de Timişoara”, compoziţia cea mai cunoscută a formaţiei. În acelaşi an, a iniţiat Gala Blues - Jazz Internaţional din Timişoara, al cărei director artistic a fost în permanenţă până s-a stins din viaţă. În 1991 formaţia a fost botezată Bega Blues Band. Va participa la numeroase festivaluri de jazz din România şi din străinătate şi va scoate cinci materiale discografice: „Blues de Timişoara” (1993), „Te sponsorizez” (2002), „20 de ani” (1983), „De la Gershwin la Sting” (2004) şi „Vechituri Noi” (2006). Multe dintre compoziţiile Bega Blues Band aparţin lui Kamocsa.

În 1995 Kamocsa a realizat o serie de emisiuni la TVR Timişoara, iar în 1996 a iniţiat, alături de colegii de formaţie, festivalurile de jazz de la Vama Veche şi Gărâna. A mai fost director artistic al festivalurilor de jazz din Jimbolia (2003) şi Lugoj (2009).

Pe 14 ianuarie 2010 Béla Kamocsa s-a stins din viaţă, la vârsta de 66 de ani, fiind răpus de cancer.

În cinstea sa, festivalul pe care l-a organizat, vreme de nouăsprezece ediţii poartă numele Gala de Blues Jazz Kamo, iar unei străzi din Timişoara i se dă numele Béla Kamocsa. În anul 2010 apare cartea autobiografică a lui Kamo, „Blues de Timişoara”, redactată de către nepotul său, scriitorul şi universitarul Tinu Pârvulescu, nominalizată la Gala Premiilor de Jazz. Discul "Zboina Neagră" al formaţiei Bega Blues Band, nominalizat la Gala Premiilor de Jazz 2010, îi este dedicat lui Kamo.

Discografie

Titlu	An	Piese
45-EDC-10.006	1968	Vremuri / Canarul / Lady Madonna / Friday on my mind
45-EDC-10.081	1969	Totuşi sunt ca voi / Floarea stâncilor / Nebunul cu ochii închişi / Ar vrea un eschimos
Spirale (EDE 01230)	1977	Colinda P / Spirale / Duminică după masă / Blues-ul trenului / Căutări / Reportajul timpului / Plutire / Colinda H
Remember Phoenix (ST-EDE 04077)	1991	Vremuri / Totuşi sunt ca voi / Floarea stâncilor / Ar vrea un eschimos / Canarul / Nebunul cu ochii închişi
Evergreens (EDC 167)	1993	Vremuri / Canarul
Blues de Timişoara	1993	Hey Joe / Blues de Timişoara / No More Doggin' / How insensitive / Duke / Hey Baby / Fine Brown Frame / Do Like Edy / Before You Accuse Me
Vremuri, anii 60... (EDC 257)	1998	Vremuri / Totusi sînt ca voi / Floarea stîncilor / Ar vrea un eschimos / Canarul / Nebunul cu ochii închişi / Lumina zorilor / Ulciorul / Vino să ne ascundem sus în nori / Vînt hain - nr. 1 / Mamă, mamă / Vînt hain - nr. 2 / Miezul nopţii
Te sponsorizez	2003	Te sponsorizez / Incomunicado / Song for Sasha / Un om dificil / Blues Politic / Kaiser Sauzé / Blues de Timişoara / Embargo
20 de ani	2003	Te sponsorizez / English Man in New York / Fields of Gold / Hey Joe / Blues de Timişoara / Song for Sasha / Summertime / Lady Be Good
De la Gershwin la Sting	2004
Vechituri noi	2006	Vremuri („Hey tramvai”) / Blues-ul porcului / Sunshiny Day / The Dry Cleaner From Des Moines / Totuşi ca voi sunt / Light My Fire / On the Road Again / Rófi Blues