Crivobara
de la Enciclopedia României
| Satul Crivobara |
 |
 | |
 | ||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| key=ABQIAAAAubT5hmjIEJVm4ezAge_VDBQ6KgpyKF-ggUCpfxt_mrdM95NpjRTaASYGNAu0W2ZjxaTGrwQ2kLUq0w | lat=45.935871 | lng=24.960938 | zoom=5 | smallzoomcontrol=yes | width=230 | height=210}} | ||
| Atestare | 1440 |
| Populaţie | 81 locuitori |
| Cod poştal | 307392 |
|
Index sate în judeţul Timiş |
|---|
|
Index sate în România |
|---|
|
Împărţirea administrativ-teritorială a României |
|---|
Crivobara este un mic sat în judeţul Timiş, comuna Secaş. Are o populaţie de numai 81 locuitori (2002). Aici există o biserică ortodoxă din lemn construită în 1780, monument istoric.
Localizare
Se situează la limita dintre judeţul Timiş şi judeţul Arad, pe Dealurile Lipovei, la circa 66 km nord-est de municipiul Timişoara şi circa 45 km nord-nord-vest de municipiul Lugoj, într-o zonă de deal izolată. La Crivobara se poate ajunge pe drumul judeţean 609A care porneşte de la Chizătău, pe DN6 şi merge până la Secaş. De aici se merg 3 km pe un drum comunal modernizat până la Crivobara, care este şi capăt de drum. De aici mai există un drum de pietriş până la Vizma, însă nu există o legătura cu judeţul Arad.
Istorie
Localitatea este amintită pentru prima dată la 1440, cu numele Crivibara, aparţinea de judeţul Arad şi depindea de cetatea Şoimoşului. La 1477 apare menţionată în documente ca proprietate a lui Nicolae şi Iacob Banffy. La recensământul din 1717, organizat de austrieci după ce au cucerit Banatul din mâna turcilor, satul apare menţionat cu numele de Bara şi avea 25 case locuite. De-a lungul timpului a fost deţinută de nobilii Lukacs, Gorcsa, Klug sau Capdebo. Locuitorii au fost dintotdeauna români. Ei au construit la 1780 o biserică ortodoxă din lemn, cu hramul "Naşterea Maicii Domnului", care se păstrează şi astăzi. În secolul al XIX-lea, o parte dintre ei au trecut la religia greco-catolică şi au construit o biserică proprie la 1890.
Populaţie
De-a lungul timpului, populaţia satului a evoluat astfel:
| Evoluţia populaţiei | |||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| 1880 | 1900 | 1910 | 1930 | 1941 | 1966 | 1977 | 1992 | 2002 | |||||
| 525 | 622 | 618 | 581 | 563 | 317 | 146 | 67 | 81 | |||||
Se observă că numărul locuitorilor a scăzut dramatic după cel de-al doilea război mondial şi a ajuns la numai o zecime în 1992 faţă de 1900. La recensământul din 2002 s-a înregistrat o creştere uşoară, de la 67 la 81 de locuitori, dar numărul locuitorilor rămâne încă foarte scăzut. Din punct de vedere al naţionalităţii, satul a fost dintotdeauna românesc.
Bibliografie
- Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
- Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 2002, [1]