Drăculeştii
de la Enciclopedia României
Drăculeştii sau Vlădeştii au fost membri ai dinastiei princiare a Basarabilor, ramura ce descinde din Vlad Dracul, fiul natural al lui Mircea cel Bătrân. S-au aflat în permanentă opoziţie cu Dăneştii, urmaşii lui Dan I. Drăculeştii, care se sprijineau pe boierimea munteană, erau consideraţi „linia bastardă” a dinastiei, în timp ce Dăneştii, susţinuţi de boierimea olteană, erau „Basarabii legitimi”. Certurile pentru tron dintre cele două linii ale Basarabilor au marcat negativ pentru multă vreme viaţa politică din Ţara Românească.
Cei mai de seamă reprezentanţi ai Drăculeştilor au fost:
- Vlad Dracul (1436 - 1442, 1443 - 1447)
- Vlad Ţepeş (1448, 1456 - 1462, 1476)
- Radu cel Frumos (1462 - 1473, 1473-1474, 1474, 1474 - 1475)
- Radu de la Afumaţi (1522 - 1523, 1524, 1524 - 1525, 1525 - 1529)
- Vlad Vintilă de la Slatina (1532 - 1535)
- Radu Paisie (1535 - 1545)
- Mircea Ciobanul (1545 - 1552, 1553 - 1554, 1558 - 1559)
- Pătraşcu cel Bun (1554 - 1557)
- Alexandru al II-lea Mircea (1568 - 1574, 1574 - 1577)
- Petru Şchiopul (în Moldova: 1574 - 1577, 1578 - 1579, 1582 - 1591)
- Petru Cercel (1583 - 1585)
- Mihai Viteazul (1593 - 1601)
La sfârşitul secolului al XV-lea, linia Dăneştilor s-a stins pe linie bărbătească, aşa încât boierii Craioveşti, înrudiţi cu aceştia, le-au luat locul în disputa cu Drăculeştii. Linia masculină a Drăculeştilor s-a sfârşit odată cu Nicolae Pătraşcu (m. 1627), şi fiul său, Mihai (m. 1655), care însă nu a domnit.
Biografie
- Ciobanu, Tiberiu, Domnitori români mai puţin cunoscuţi, Editura Excelsior Art, Timişoara 2005 ISBN 973-592-136-7 pp.197-198
- Popescu, Petre Demetru, Basarabii, Editura Albatros, Bucureşti, 1989, ISBN 973-24-0054-4
- Predescu, Lucian, Enciclopedia României. Cugetarea, Editura Saeculum, Bucureşti, 1999 ISBN 973-9399-03-7