Alexandru al II-lea Mircea
de la Enciclopedia României
| Alexandru al II-lea | ||
 | ||
| Născut | 3 martie 1529, Glogoveţ, judeţul Alba | |
| Decedat | 27/28 septembrie 1577 | |
| Ocupaţie | poet, avocat | |
| Părinţi | Mircea al III-lea şi Doamna Despina | |
Alexandru al II-lea Mircea (n. 3 martie 1529 – m. 27/28 septembrie 1577). Domn al Ţării Româneşti (cca. 11 iulie 1568 – 14 aprilie 1574; cca. 4 mai 1574 – 27/28 septembrie 1577).
Biografie
Fiul lui Mircea al III-lea şi al doamnei Despina.
Având sprijinul marelui vizir Mehmed Sököllu, este învestit la Istanbul la 7 iunie 1568, după ce la intervenţiile lui Mihai Cantacuzino (Şeytan-Oğlu), duşman declarat al doamnei Chiajna, sultanul a hotărât schimbarea domniei din Ţara Românească.
Foarte curând după urcarea pe tron, la 28 iulie şi 1 septembrie 1568, numeroşi boieri, cunoscuţi ca susţinători ai lui Petru cel Tânăr, dar şi opozanţi declaraţi ai domniei, au fost executaţi.
Sprijină instalarea fratelui său, Petru Şchiopul, pe tronul Moldovei, în locul lui Ioan Vodă, mazilit de sultan. Într-o primă fază, cei doi fraţi sunt înfrânţi în bătălia de la Jilişte, la 14 aprilie 1574, Alexandru pierzându-şi pentru un scurt timp şi tronul.
Având nevoie de bani, a introdus noi dări, celebră a rămas aceea „ce i-au zis oae seacă”. La acestea s-au adăugat apariţia foametei şi a epidemiei de ciumă.
În anul 1574 pierde domnia, pentru câteva zile, în favoarea lui Vintilă Vodă. Acesta a fost ucis de boierii partizani ai lui Alexandru, la Bucureşti.
Ultimul conflict major cu boierii a fost cel din 1576, când o delegaţie a acestora l-a reclamat la Poartă. La cererea marelui vizir, sprijinitor al domnului, sultanul a dispus arestarea boierilor şi condamnarea lor la galere.
Important sprijinitor al Bisericii, a ctitorit mănăstirea Sfânta Troiţă din Bucureşti, a făcut danii mai multor lăcaşuri de cult de la Muntele Athos, Simonpetra, Xenophon, Dochiariou, Xeropotamos, şi de la muntele Sinai. În 1573 a fondat, împreună cu soţia sa, Ecaterina Salvaresso, prima tiparniţă din Bucureşti, pe care a instalat-o la mănăstirea Plumbuita.
Foarte bolnav, a murit în toamna lui 1577 şi a fost înmormântat în mănăstirea ctitorită de el.
Bibliografie
- Ciobanu, Tiberiu - Domnii scurte dar însemnate în istoria românilor, Editura Zamolsara, Timişoara, 2007
- Idem - Domnitori români mai puţin cunoscuţi, Editura Excelsior Art, Timişoara, 2005
- Giurescu, Constantin, C., Giurescu, Dinu, C. - Istoria Românilor, vol. 2, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976
- Mărculeţ, Vasile, Ştefănescu, Alexandru, Marcu, George ş.a. - Dicţionarul domnilor Ţării Româneşti şi ai Moldovei, Editura Meronia, Bucureşti, 2009
- Rezachevici, Constantin - Enciclopedia Domnilor Români. Cronologia domnilor din Ţara Românească şi Moldova, vol. 1, sec. XIV-XVI, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2001
- Tudoran, Pompiliu - Domnii trecătoare-Domnitori uitaţi, Editura Facla, Timişoara, 1983