Fumărit

Fumăritul, în secolele 17-18, în Ţara Românească, era un impozit pe care trebuia să-l plătească o familie pentru fiecare coş de fum al casei. Se presupunea că proprietarul unei case care-şi permite să aibă mai multe sobe în casă, deci să încălzească o suprafaţă mai mare, are prin urmare un venit impozabil mai mare. Tot fumărit i s-a mai spus unei taxe de 5 lei pe an plătite de cârciumile mari din Bucureşti şi Craiova. „Fumăritul bălţilor” era un impozit (de 60 de bani pe familie) pe care-l plăteau comercianţii din satele amplasate în jurul bălţilor.

Bibliografie

• Predescu, Lucian, Enciclopedia României. Cugetarea, Editura Saeculum, Bucureşti, 1999 ISBN 973-9399-03-7