Guvernatorul Transilvaniei
de la Enciclopedia României
Figura Guvernatorului Transilvaniei a fost instituită în Transilvania prin Diploma Leopoldină din 1691, de către împăratul Austriei, cel care deţinea titlul de principe al Transilvaniei. Guvernatorul era locţiitor al împăratului, principalul organ executiv, cel care se ocupa de administrarea provinciei. Era ales de către Dietă şi confirmat de împărat, dar mai adesea el a fost numit de împărat dintre persoanele propuse de Dietă (în unele cazuri împăratul a numit guvernatori fără să consulte Dieta).
În practică guvernatorii Transilvaniei au fost aleşi dintre personalităţile catolice favorabile Curţii de la Viena sau dintre generalii comandanţi ai provinciei. Cel mai adesea au fost persoane din afara provinciei şi mai puţin personalităţi transilvănene. Cel mai adesea a avut titlul de „guvernator”, însă titlul a variat, fiind numit şi preşedinte al ţării, preşedinte al guvernului, Supremus Status Director.
Reşedinţa guvernatorului s-a aflat iniţial la Alba Iulia, apoi la Sibiu iar din 1790 şi până la revoluţia de la 1848 la Cluj. Guvernatorul administra Transilvania cu ajutorul Guberniului, la indicaţiile şi sub supravegherea Curţii de la Viena şi a Cancelariei Aulice Transilvane. În 1867 Transilvania a fost alipită Ungariei, astfel că funcţia de guvernator a fost desfiinţată.
Mai jos vă prezentăm lista guvernatorilor Transilvaniei, în ordine cronologică:
Bibliografie
- Sachelarie, Ovid; Stoicescu, Nicolae (coord.), Instituţii feudale din ţările române. Dicţionar, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1988