Iosifalău
de la Enciclopedia României
| Satul Iosifalău |
 |
 | |
 | ||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| key=ABQIAAAAubT5hmjIEJVm4ezAge_VDBQ6KgpyKF-ggUCpfxt_mrdM95NpjRTaASYGNAu0W2ZjxaTGrwQ2kLUq0w | lat=45.935871 | lng=24.960938 | zoom=5 | smallzoomcontrol=yes | width=230 | height=210}} | ||
| Atestare | 1882 |
| Populaţie | 528 locuitori |
| Altitudine medie | 116 metri n. m. |
| Cod poştal | 307423 |
|
Index sate în judeţul Timiş |
|---|
|
Index sate în România |
|---|
|
Împărţirea administrativ-teritorială a României |
|---|
Iosifalău este un sat în judeţul Timiş, comuna Topolovăţu Mare, cu 528 locuitori (2002). Din punct de vedere istoric este unul dintre cele mai recent înfiinţate sate din Banat (în 1882).
Localizare
Localitatea se situează la 37 km de Timişoara şi 23 km de Lugoj, pe drumul naţional DN6 care leagă cele două municipii timişene. Are ca vecini Topolovăţu Mare la vest, Ictar-Budinţ la sud şi Chizătău la est.
Istorie
Iosifalău a fost înfiinţat în 1882 prin colonizarea cu coloniştii germani (şvabi bănăţeni), de religie catolică, originari din Elisenheim (astăzi localitatea Belo Blato din Banatul sârbesc). Statul le-a pus la dispoziţie un teren propriu de pe hotarul satelor Ictar şi Şanoviţa. Administraţia maghiară i-a dat numele Joszeffalva, în cinstea administratorului domeniilor statului Joszef Bethlen. Vecinii din satele româneşti au considerat că numele vine de la împăratul Franz Josef. După unirea Banatului cu România i-a fost schimbată denumirea în cea actuală.
Pe la 1900 mulţi dintre germani au emigrat în America, în special în statul Dakota de Nord. Comunitatea germană s-a diminuat ulterior, datorită războiului, apoi a deportărilor, pentru a ajunge aproape complet dispărută datorită emigrărilor în Germania, atât din perioada comunistă dar şi de după 1990, când s-au strămutat acolo şi ultimii germani rămaşi. Locul germanilor a fost luat de români veniţi din Bihor şi Maramureş şi de mai multe familii de slovaci catolici.
Populaţia
La recensământul din 2002 au fost înregistraţi 528 locuitori (în scădere cu circa 4% faţă de recensământul din 1992), din care 442 români, 40 slovaci, 20 germani, 13 ucraineni, 7 maghiari, 4 sârbi şi 1 ţigan.
Între 1890 - 2002, populaţia satului şi a principalelor etnii - maghiară, germană şi română - a evoluat astfel: <lines size=500x180 title="Evoluţia populaţiei" ymin=0 ymax=1400 colors=003153,F5B800,99BADD,BFFF00 xlabel ylabel=4 grid=xy legend>
,total,români,germani, maghiari
1890,1216,0,1171,21 1900,1311,8,1253,35 1930,820,8,757,55 1941,819,7,772,40 1966,652,108,504,39 1977,492,114,323,35 1992,548,418,25,20 2002,528,442,20,7 </lines>
Bibliografie
- Boldureanu, Ioan Viorel (coord), Topolovăţu Mare: monografie, Editura Marineasa, Timişoara 2010 ISBN 978-973-631-578-7
- Creţan, Remus, Dicţionar toponimic şi geografico-istoric al localităţilor din judeţul Timiş. Vol. 1. Etnie, evoluţie istorică şi stratificare oiconimică, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006 ISBN 973-7608-65-8
- Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
- Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 2002, [1]