Lucareţ
de la Enciclopedia României
| Satul Lucareţ |
 |
 | |
 | ||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| key=ABQIAAAAubT5hmjIEJVm4ezAge_VDBQ6KgpyKF-ggUCpfxt_mrdM95NpjRTaASYGNAu0W2ZjxaTGrwQ2kLUq0w | lat=45.935871 | lng=24.960938 | zoom=5 | smallzoomcontrol=yes | width=230 | height=210}} | ||
| Atestare | 1337 |
| Populaţie | 123 locuitori |
| Cod poştal | 307088 |
|
Index sate în judeţul Timiş |
|---|
|
Index sate în România |
|---|
|
Împărţirea administrativ-teritorială a României |
|---|
Lucareţ (în limba sârbă: Lukarevac) este un sat în judeţul Timiş, comuna Brestovăţ.
Localizare
Satul se situează în nord-estul judeţului Timiş, în zona de tranziţie de la câmpie la dealurile Lipovei. Este accesibil pe şosea, la 9 km nord de Topolovăţu Mare şi DN6. Distanţa pe şosea faţă de principalele puncte de reper: 4 km faţă de centrul de comună, satul Brestovăţ; 9 km faţă de Topolovăţu Mare; 19 km faţă de Recaş, cel mai apropiat oraş; 28 km faţă de municipiul Lugoj şi 39 km faţă de Timişoara.
Istorie
În 1471, lângă actualul sat, exista o aşezare care se numea Pădureni (Erdeglyka). Această aşezare a dispărut cu timpul. Când austriecii au cucerit Banatul în 1717, vechea localitate dispăruse. În contextul colonizărilor care au urmat instaurării Imperiului Habsburgic, pe vatra vechii localităţi s-au aşezat câteva familii de sârbi muntenegrini, printre ultimii din valul de coloni sârbi care au venit în Banat, care au construit noua localitate. La 1717 apare cu numele de Lukareszi. Satul şi-a menţinut pentru mult timp specificul sârbesc, ortodox.
Până în 1802 a fost proprietate erarială, după care a fost cumpărată de Iankovics zis şi Doctorovics George. Pe la jumătatea secolului a trecut în proprietatea Ecaterinei Agora, de la care a cumpărat-o Iosif Galu. Acesta a început exploatarea carierei de piatră din apropiere şi a construit linia ferată îngustă care se transporta piatra de granit la gara din Topolovăţu Mare.
La 1924 se numea Galu. În a doua parte a secolului XX, sârbii din Lucareţ au migrat fie spre Recaş, Lugoj sau Timişoara, fie au fost asimilaţi de români. Lucareţul este în prezent un sat româno-sârbesc.
Demografie
La recensământul din 2002, populaţia Lucareţului era de 123 locuitori, în creştere cu 18% faţă de numărul de locuitori înregistraţi la precedentul recensământ naţional (1992). Din punct de vedere al naţionalităţii, locuitorii se împart în 77 români (63%), 41 sârbi (33%) şi alţii.
Conform recensămintelor efectuate în perioada 1880 - 2002, populaţia localităţii a evoluat după cum urmează:
<lines size=500x180 title="Evoluţia populaţiei" ymin=0 ymax=620 colors=003153 xlabel ylabel=4 grid=xy legend>
,total
1880,423 1890,420 1900,607 1910,517 1920,374 1930,399 1941,426 1956,278 1966,268 1977,180 1992,104 2002,123 </lines>
Bibliografie
- Creţan, Remus, Dicţionar toponimic şi geografico-istoric al localităţilor din judeţul Timiş. Vol. 1. Etnie, evoluţie istorică şi stratificare oiconimică, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006 ISBN 973-7608-65-8
- Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
- Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 2002, [1]