Nemeşeşti

Satul Nemeşeşti Comuna Margina Judeţul Timiş (TM)

Amplasarea localităţii în judeţul Timiş
{{#widget:Google Maps		key=ABQIAAAAubT5hmjIEJVm4ezAge_VDBQ6KgpyKF-ggUCpfxt_mrdM95NpjRTaASYGNAu0W2ZjxaTGrwQ2kLUq0w	lat=45.935871	lng=24.960938	zoom=5	smallzoomcontrol=yes	width=230	height=210}}

Atestare	1427
Populaţie	81 locuitori
Cod poştal	307267

Index sate în judeţul Timiş
Sate în judeţul Timiş

Index sate în România
Sate în România

Împărţirea administrativ-teritorială a României

Nemeşeşti este un sat în judeţul Timiş, comuna Margina. Are o populaţie de 81 locuitori (2002).

Localizare

Se situează în extremitatea estică a judeţului Timiş, la poalele Dealurilor Fragulea, la o distanţă de circa 18 km est de oraşul Făget. Prin hotarul de sud al satului trece calea ferată Lugoj-Ilia.

Localitatea Nemeşeşti face parte dintre satele înşiruite de-a lungul unui drum care aici urcă în pantă, mărginit de laturi neregulate cu gospodării înşiruite sau distanţate. Se învecinează la nord-est cu Bulza, la est cu Coşteiu de Sus, la sud-est cu Coşeviţa, la sud-vest cu Margina şi Zorani şi la nord-vest cu Groşi.

Istorie

Istoricul Nemeşeştilor începe din evul mediu. Satul este amintit pentru prima dată într-un document de la 1427 când proprietar al moşiei Nemeşeşti devine un anume nobil Albert Nagymihalyi împreună cu fiii săi. Primul nume atestat era Nemche. În 1597, Sigismund Bathory o donează lui Ştefan Török şi intră în componenţa judeţului Hunedoara. Numele său era Nemesest sau Nemesesth. De-a lungul timpului, satul trece în posesia mai multor nobili maghiari. Marsigli nu menţionează localitatea în însemnările sale de la 1680-1700, însă conscripţia de la 1717 o aminteşte cu 10 case, în districtul Făget, cu numele Nemiste. Prefixul -eşti demonstrează o prezenţă românească timpurie. De altfel, satul este tot timpul atestat ca sat valah şi a fost în ultimele secole locuit numai de români. Biserica de lemn, monument istoric, datează din 1798.

Încă din secolul XVIII a fost atestată vechea biserică de lemn, cu hramul „Sf. Mucenic Nichita Romanul”, însă ea a fost demolată în 1982.

Evoluţia populaţiei

De-a lungul timpului, populaţia satului a evoluat astfel:

Evoluţia populaţiei
1910	1920	1930	1941	1948	1956	1966	1968	1975	1985	1992	2002
185	178	170	151	140	124	171	168	145	115	54	81

Este unul dintre cele mai mici sate din judeţul Timiş. Majoritatea locuitorilor sunt români creştin-ortodocşi.

Bibliografie

• Creţan, Remus, Dicţionar toponimic şi geografico-istoric al localităţilor din judeţul Timiş, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006 ISBN 973-7608-65-8
• Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
• Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 2002, [1]