Paul Gore
de la Enciclopedia României
| Paul (Pavel) Gore | ||
 | ||
| Paul Gore | ||
| Naţionalitate | român | |
| Născut | 27 iulie 1875, Chişinău | |
| Decedat | 8 decembrie 1927 | |
| Mormânt la | Cimitirul bisericii Sf. Ilie din Chişinău | |
| Ocupaţie | istoric, heraldist, politician | |
 al Academiei Române | ||
| Ales | 7 iunie 1919 | |
Paul Gore sau Pavel (n. 27 iulie 1875, Chişinău - d. 8 decembrie 1927) a fost un istoric român basarabean, membru de onoare (1919) al Academiei Române, preşedinte al Partidului Naţional Moldovenesc. „Om foarte cult, poseda o vastă bibliotecă şi cunoştea amănunţit istoria Basarabiei”[1].
Cuprins
Biografie
A absolvit liceul în Nikolaev (Herson), iar apoi Facultatea de Drept din Sankt Petersburg. În 1905 ajunge judecător de pace în ţinutul Orhei şi în acelaşi an devine preşedinte al comitetului de redacţie al Societăţii Moldoveneşti. În 1909 devine director sanitar şi director al Muzeului Naţional din Chişinău, unde va activa până în 1918. În 1910 este ales deputat al nobilimii şi vicepreşedinte al zemstvei. Din această calitate, Paul Gore va cere la tribună în 1912 introducerea limbii române în şcoli[1].
În timpul Primului Război Mondial a fost director al Crucii Roşii. În 1917 devine preşedinte al comisiei şcolare moldoveneşti, nou creată; pe 20 martie — preşedinte al Partidului Naţional Moldovenesc, iar pe 16 mai — al Societăţii Culturale Moldoveneşti. În toată această perioadă a îndeplinit funcţia de locţiitor al comisarului Basarabiei, C. A. Mimi. A fost cel dintâi locuitor din Chişinău care a arborat drapelul României la reşedinţa sa. La 7 iunie 1919 este ales membru onorific al Academiei Române[1].
În cadrul României Mari desfăşoară o vastă activitate, el devenind: preşedinte al Comisiei Monumentelor Istorice Basarabene (1919), al Ligii Culturale, secţia Chişinău (1920), membru al comitetului de conducere al Societăţii Române de Numismatică (1921), al comitetului Societăţii Regale Române de Geografie (1921), membru de onoare al Societăţii Istorico-Arheologice Bisericeşti din Chişinău (1921), membru al Ateneului român (1923), al Societăţii Renaşterea Română, al Fundaţiei Principele Carol ş.a.m.d.[1].
A fost înmormântat în cimitirul bisericii Sf. Ilie din Chişinău, care mai târziu a fost demolată[2].
Sever Zotta îl considera un „nobil fără trufie, boier mândru dar drept, cărturar înţelept şi modest, om bun şi milostiv, prieten sincer şi credincios, creştin evlavios şi monarhist mistic, o rară manifestare a geniului rasei noastre şi ultimul cavaler al Basarabiei”[3].
Contribuţiile în domeniul heraldicii şi al vexilologiei
Paul Gore avea la activ studii amănunţite asupra ştiinţei şi artei blazonului, cunoştinţele sale recomandându-l pentru numirea lui ca membru al Consiliului Heraldic al Franţei, al Convenţiei Internaţionale de Heraldică din Londra, al Societăţii Elveţiene de Heraldică, al asociaţiilor Adler din Viena, Herold din Berlin, Sanct Michel din Bamberg, ca membru corespondent al Academiei Heraldice din Madrid etc[4]. Gheorghe Bezviconi mărturisea că „Pavel Gore a fost primul, dar şi ultimul cavaler al Basarabiei. Prin studierea trecutului a ajuns la o concepţie medievală şi înălţătoare a ideii cavalerismului, a neamului şi a blazonului. Astfel, el a devenit unicul heraldic al Basarabiei, chiar al României întregi”[5].
În condiţiile înfiinţării Partidului Naţional Moldovenesc la Chişinău, pe 3 aprilie 1917, Paul Gore (în calitate de preşedinte) redactează un studiu în limba rusă intitulat „Culorile naţionale ale românilor din Basarabia” (rămas în manuscris). Acesta îşi propune să demonstreze că basarabenii trebuie să utilizeze în mod firesc tricolorul românesc[6]:
Din această perspectivă, heraldistul Silviu Andrieş-Tabac îl consideră pe Gore drept autor moral al stemei şi drapelului Republicii Democratice Moldoveneşti, în principal datorită faptului că „Paul Gore avea posibilitatea reală să influenţeze opinia elitei revoluţionare şi cea publică. [...] Numai un heraldist profesionist de talia lui putea să găsească o formulă care să exprime în limbaj heraldic eliberarea provinciei moldoveneşti [...] de sub dominaţia împăraţilor Romanov şi, totodată, să ştie (şi ştia) cum a fost stema veche a Principatului Moldovei.” [6].
În 1922 este constituită Comisia Consultativă Heraldică, sub preşedinţia lui Dimitrie Onciul. Paul Gore se va găsi printre primii membri ai acesteia, calitate în care sugerează modele multiple pentru stema României Mari. Armele adoptate au pornit de la o idee a sa[7]. Însă tot în 1922 Gore este numit director al muzeului şi preşedinte al Comisiei Arhivelor Statului din Chişinău, fapt care îl va obliga să lipsească la multe şedinţe ale Comisiei Consultative Heraldice. Urmând morţii sale, în 1928 Comisia este completată prin numirea lui George D. Florescu.
Opera
- Însemnare despre cei de una credinţă din Basarabia (1908);
- Drepturile mazililor (1911);
- Albumul de ornamente de covoare moldoveneşti (1912);
- Plebiscitul din Basarabia (1919);
- Autoadministrarea şi Zemstvoul (1920);
De asemenea, a redactat studii şi articole în:
- Convorbiri literare;
- Revista istorică;
- Viaţa românească;
- Democraţia;
- Revista Arhivelor;
- Basarabia.
Referinţe
- ↑ 1,0 1,1 1,2 1,3 Predescu.
- ↑ Coleşnic.
- ↑ Andrieş-Tabac, p. 97
- ↑ Cernovodeanu, p. 30-31, n. 80.
- ↑ Andrieş-Tabac, p. 100.
- ↑ 6,0 6,1 Andrieş-Tabac, p. 94.
- ↑ Cernovodeanu, p. 30.
Bibliografie
- Silviu Andrieş-Tabac, Heraldica teritorială a Basarabiei şi Transnistriei, Ed. Museum, Chişinău, 1998.
- Dan Cernovodeanu, Ştiinţa şi arta heraldică în România, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977.
- Iurie Coleşnic, Basarabia necunoscută, Chişinău, 1993.
- Lucian Predescu, Enciclopedia Cugetarea, Bucureşti, 1940 (ediţia a II-a, 1999).
Bibliografie suplimentară
- Sever de Zotta, Paul Gore, Chişinău, 1928.
- Gheorghe Bezviconi, Pavel Gore în „D. T. N.”, III, 1936, nr. 28-30 din ianuarie-martie; V, 1937, nr. 50 din noiembrie.
- Constantin Moisil, Comisia consultativă heraldică, în „Revista Arhivelor”, I, 1925, nr. 2.