Rubin Patiţia
de la Enciclopedia României
| Rubin Patiţia | ||
 | ||
| Născut | 9/21 august 1841, Câmpeni, judeţul Alba | |
| Decedat | 13 iunie 1918, Alba Iulia, judeţul Alba | |
| Mormânt la | cimitirul Maieri, Alba Iulia | |
| Ocupaţie | avocat, politician | |
| Partide | PNR | |
| Părinţi | Ioan Patiţia | |
Rubin Patiţia (n. 9/21 august 1841, Câmpeni, judeţul Alba - d. 13 iunie 1918, Alba Iulia, judeţul Alba) a fost avocat, membru al Comitetului Central al Partidului Naţional Român, memorandist.
Cuprins
Originea şi familia
S-a născut în familia preotului Ioan Patiţia, din Câmpeni, "capitala" Ţării Moţilor. Bunicul patern al lui Rubin Patiţia a fost Ispas Patiţia, originar din Câmpeni, proprietar de moară şi comerciant.
Tatăl lui Rubin Patiţia a fost Ioan Patiţia (1807-1877), preot ortodox în Câmpeni, apoi protopop, iar mama sa s-a numit Sofia. Familia Patiţia a avut în total şase copiii, trei băieţi şi trei fete. Unul dintre fraţii lui Rubin, Beniamin (Veniamin) a fost ucis la vârsta de 12 ani, în timpul revoluţiei de la 1848 din Transilvania. Acest frate, întorcându-se la Câmpeni de la şcoala aflată în Alba Iulia, a trecut printr-un satul românesc Prisaca, care era răsculat şi locuitorii acestuia l-au ucis, luându-l drept maghiar. Celălalt frate, Amos, a murit de colici. Dintre surori, Ana a murit de colici. Celelalte două fete s-au numit Agaftia şi Maria.
Rubin Patiţia s-a căsătorit în anul 1870 cu Ana Raţiu (1850-1918), cu care a avut trei copiii, doi fii şi o fiică. Cel mai mare dintre băieţi a fost botezat cu numele de Silviu şi a devenit militar de carieră, al doilea va fi botezat Rubin, după tatăl său, şi ca şi tatăl său, va deveni avocat. Fiica, Elena, (1882-1969) s-a măritat în jurul anului 1910 cu avocatul Zaharia Munteanu (1881-1972).
Cumnatul lui Rubin Patiţia a fost Alecsandru Tordăşan, protopopul ortodox al Albei Iulii, care ţinea în căsătorie pe sora Anei Raţiu, soţia lui Rubin.
Studiile
Şcoala primară a început-o în localitatea natală, Câmpeni. Pentru că dascălii din acest orăşel erau foarte slab pregătiţi din punct de vedere profesional, Rubin a fost mutat la şcoală din satul Neagra (azi Poiana Vadului), unde funcţiona un dascăl cu o pregătire superioară, pe numele său Grigore Stănescu.
După terminarea claselor primare, Rubin urmează şcoala normală din Sibiu, unde a fost elev la o şcoală germană timp de trei ani. Terminând şcoala normală, el intră elev de gimnaziu la liceul românesc din Beiuş, judeţul Bihor. Din cauza lipsei cărţilor româneşti şi a greutăţii, ca urmare, de a învăţa, R. Patiţia se mută din nou la Sibiu, la un liceu luteran de limbă germană.
Ultima clasă de liceu, totuşi, o termină la liceul românesc din Beiuş. Diploma de bacalaureat o primeşte în anul 1862. În acelaşi an s-a înscris la Academia de Drept săsească, din Sibiu. În anul 1866 Rubin Patiţia a absolvit această instituţie de învăţământ.
Cariera şi activitatea politică
După absolvirea Dreptului, Rubin Patiţia primeşte postul de practicant la Tabla Regească de la Târgu Mureş. După terminarea stagiului, se va muta de la Târgu Mureş la Abrud, judeţul Alba, în anul 1867, aici fiind ales notar, iar mai apoi asesor la sedria orfanală. În perioada cât a stat la Abrud a scris cartea "Munţii noştri. Ţara Ţopilor", o istorie a Ţării Moţilor, începând din timpuri mai vechi şi terminându-se cu episodul răscoalei lui Horea, Cloşca şi Crişan.
În anul 1872 R. Patiţia este ales senator în magistratul din Alba Iulia, funcţie pe care o va ocupa până în anul 1878.
Animat de puternice sentimente patriotice româneşti, a depus mari eforturi pentru a convinge autorităţile maghiare să nu abuzeze populaţia românească şi să permită folosirea limbii române în relaţia cu statul maghiar. Pentru că rezultatele pe care le-a obţinut în această luptă cu autorităţile nu au fost cele pe care şi le-a dorit, R. Patiţia a renunţat la slujba plătită de stat, pe care o avea, şi a deschis un cabinet de avocatură privat, pentru a avea deplină libertate de acţiune în confruntarea cu statul maghiar, pentru cauza naţională românească.
Între anii 1881-1893 a fost un participant activ la viaţa politică românească din judeţul Alba, fiind recunoscut ca un luptător îndârjit pentru cauza românilor din Imperiul Austro-Ungar. Ca urmare a implicării sale în lupta pentru recunoaşterea drepturilor românilor, a fost ales membru al comitetului central al Partidului Naţional Român din Transilvania. Ca membru în acest for, a mers la Viena cu delegaţia Memorandului, pentru a prezenta împăratului Franz Ioseph revendicările românilor din Ardeal.
În procesul memorandiştilor, ţinut la Cluj între 7-25 mai 1894, a făcut parte din lotul fruntaşilor români acuzaţi şi condamnaţi la închisoare. A primit o condamnare de doi ani şi jumătate. A fost închis în închisoarea de la Vác, în ziua de 19 iulie 1894. A fost eliberat din închisoare la 16 septembrie 1895, după ce executase ceva mai mult de un an de închisoare, de restul pedepsei fiind graţiat.
S-a întors la casa sa din Alba Iulia după eliberarea din temniţă. Aici a fost hărţuit de autorităţile maghiare şi de naţionaliştii maghiari, pentru implicarea sa în lupta pentru drepturile românilor. A continuat, pentru tot restul vieţii sale, să militeze activ pentru scopurile politice româneşti din Transilvania şi pentru Marea Unire. Cu toate că nu a fost o personalitate de primă mână în timpul vieţii sale, Rubin Patiţia poate că a fost totuşi cel mai important om politic român al timpului, din judeţul Alba.
Moartea
Rubin Patiţia a decedat la Alba Iulia la 13 iunie (stil nou) 1918, la ora 6 dimineaţa, la mai puţin de şase luni până la Marea Unire, pentru care luptase toată viaţa lui. Avea 77 ani.
Necrologul lui spune că "un bărbat a dispărut din mijlocul nostru, care a luptat".
Este înmormântat în cimitirul Maieri din Alba Iulia, alături de soţia lui. Înmormântarea a avut loc pe data de 15 iunie (stil nou) 1918, la ora 15.
Moştenirea
- O placă comemorativă amintind de Rubin Patiţia a fost instalată de ASTRA în anul 1936 pe faţada fostei case a acestuia, în Alba Iulia.
- O placă comemorativă amintind de Rubin Patiţia a fost instalată în anul 2010 de Fundaţia Alba Iulia 1918 pentru Unitatea şi Integritatea României împreună cu Consiliul Judeţean Alba, pe faţada fostei case din Alba Iulia a acestuia.
- O stradă din Alba Iulia, judeţul Alba, poartă numele de Rubin Patiţia.
- O stradă din Cluj-Napoca, judeţul Cluj, poartă numele de Rubin Patiţia.
Bibliografie
- Josan, Nicolae - Memorandistul moţ Rubin Patiţia (1841-1918), Editura ALTIP, Alba Iulia, 2002, ISBN 973-8141-51-6
- Ziarul "Transilvania", organ al ASTREI, Sibiu, Anul 75, aprilie-mai, nr. 4-5, 1944