Stan Ghiţescu

Stan Ghiţescu
Naţionalitate		român
Născut		2 iulie 1881, Teleorman, judeţul Telorman
Decedat		25 februarie 1952, Sighetu Marmaţiei, judeţul Maramureş
Partide		Poporului, Naţional Agrar, Naţional Creştin, Frontul Renaşterii Naţionale
Părinţi		Dumitru Ghiţescu Joiţa Ghiţescu

Stan Ghiţescu (n. 2 iulie 1881, Teleorman, judeţul Telorman – d. 25 februarie 1952, Sighetu Marmaţiei, judeţul Maramureş), politician, ministru al Cooperaţiei în guvernul Goga (1937-1938), ministru al Muncii în guvernul Gigurtu (1940). Arestat de regimul comunist, a făcut parte din lotul demnitarilor închişi la Sighet, unde a şi murit.

Biografie

Fiu al lui Dumitru şi al Joiţei Ghiţescu, s-a născut în satul Teleorman din comuna Mârzeşti, judeţul Teleorman. S-a afirmat de timpuriu în politică, intrând în Partidul Poporului condus de generalul Alexandru Averescu. Ajuns în conducerea acestui partid, a fost ales deputat de Teleorman la alegerile din 1931. În Parlament a fost deosebit de activ, fiind ales şi vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor în 1926.

Destrămarea Partidului Poporului l-a determinat pe Ghiţescu să treacă în Partidul Naţional Agrar al lui Octavian Goga. A fost unul dintre colaboratorii apropiaţi ai lui Goga, participând la conducerea partidului şi ulterior la fuziunea acestuia cu Liga Apărării Naţional Creştine a lui A.C. Cuza, prin care s-a constituit Partidul Naţional Creştin. În cadrul acestei formaţiuni a fost preşedinte al organizaţiei pe judeţul Romanaţi.

La 28 decembrie guvernul lui Gheorghe Tătărescu a demisionat, iar regele Carol II l-a investit pe Octavian Goga cu formarea guvernului. Stan Ghiţescu a fost numit ministru al Cooperaţiei, post pe care a activat din 28 decembrie 1937 până în 3 februarie 1938. Acest guvern a durat puţin, fiind sfâşiat de antagonismul dintre legionari şi rege, care dorea să-şi impună dictatura. Ghiţescu a jucat un rol marginal, misiunea sa de a închega acţiunea unor interese politice atât de diferite fiind din start destinată eşecului. La instaurarea dictaturii, Carol al II-lea a desfiinţat partidele şi a constituit la 17 decembrie 1938 un Front al Renaşterii Naţionale, din nucleul căruia a făcut parte şi Stan Ghiţescu. Apoi a ocupa funcţia de ministru al Muncii în guvernul Ion Gigurtu, în perioada când România pierdea Ardealul de Nord. În Consiliul de Coroană cu privire la dictatul de la Viena, s-a declarat favorabil arbitrajului.

După instaurarea regimului comunist a fost arestat împreună cu ceilalţi demnitari şi dus la închisoarea de la Sighetu Marmaţiei. Acolo a rezistat până la data de 25 februarie 1952, murind la vârsta de 70 de ani.

Bibliografie

• Predescu, Lucian, Enciclopedia României. Cugetarea, Editura Saeculum, Bucureşti, 1999 ISBN 973-9399-03-7
• Roşca, Nuţu, Închisoarea elitei româneşti. Compendiu, Aska Grafika, Sighetu Marmaţiei, 2006 ISBN 973-0-04670-0