Acaţiu Barcsai
de la Enciclopedia României
Acaţiu Barcsai | ||
Naţionalitate | român | |
Născut | cca. 1601, Bârcea Mare, judeţul Hunedoara | |
Decedat | 1661 | |
Cauză deces | ucis | |
Ocupaţie | principe al Transilvaniei | |
Căsătorit cu | Elisabeta Szalánczy Isabela Bánffy | |
Părinţi | Ştefan Barcsai Elisabeta Palatici | |
Copii | nu a avut |
Acaţiu Barcsai (n. cca. 1610 - d. 1661) (în limba maghiară Barcsay Ákos) a fost un principe maghiar al Transilvaniei, în secolul al XVII-lea.
Originea şi familia
Acaţiu Barcsai s-a născut în satul Bârcea Mare (azi în judeţul Hunedoara), dintr-o familie cu origini româneşti. Tatăl său a fost Ştefan Barcsai, iar mama sa Elisabeta Palatici. A fost căsătorit de două ori, prima soţie fiind Elisabeta Szalánczy, iar a doua, din 1660, a fost Isabela Bánffy. Nu avut copii de la nici una dintre soţii.
Tinereţea şi titlurile obţinute
A crescut la curtea principelui Gheorghe Rakoczy I. A ajuns Ban de Lugoj şi Caransebeş, comite al comitatului Hunedoara, iar în timpul domniei principelui Gheorghe Rakoczy al II-lea ajunge conducătorul Dietei din Transilvania.
Viaţa
Contemporani cu domnia lui Barcsai în Transilvania vor fi, în Ţara Românească, Mihnea al III-lea şi Gheorghe Ghica, iar în Moldova Gheorghe Ştefan (sfârşitul domniei acestuia), Gheorghe Ghica, Constantin Şerban Basarab şi Ştefăniţă Lupu.
Acaţiu Barcsai a fost propus de către turci ca principe al Transilvaniei, în urma campaniei eşuate a lui Gheorghe Rakoczy al II-lea şi a coaliţiei acestuia ridicate împotriva polonezilor aliaţi cu turcii. Pierzând campania, Gheorghe Rakoczy al II-lea îşi pierde şi scaunul de principe al Ardealului, pentru că turcii cer Dietei ardelene să propună un alt principe. Este proclamat principe nobilul ungur Francisc Rhédey la data de 2 noiembrie 1657, dar turcii nu-i acordă acestuia recunoaşterea în această calitate. Ei îl susţineau pe Acaţiu Barcsai, pe care îl doreau principe al Transilvaniei.
Astfel stând lucrurile, Gheorghe Rakoczy al II-lea forţează Dieta din Mediaş să-l realeagă principe, ceea ce se şi întâmplă la 27 ianuarie 1658. Acest gest nu putea să rămână nepedepsit de turci, care atacă împreună cu tătarii, în vara aceluiaşi an, principatul Transilvaniei. Ţara e arsă şi prădată, chiar oraşul Alba Iulia cade pradă focului şi spre finele anului, pe 10 octombrie 1658, este ales principe Acaţiu Barcsai, la recomandarea marelui vizir.
A. Barcsai nu primise însă gratuit scaunul Principatului Transilvaniei de la marele vizir. O seamă de cetăţi importante rămâneau în stăpânirea turcilor, iar haraciul era sporit, la care se adăugau şi despăgubiri de război care trebuiau plătite turcilor. Era firesc ca Barcsai să nu beneficieze de multă simpatie în Ardeal, iar de acest fapt profită din nou Gheorghe Rakoczy al II-lea. Acesta forţează din nou Dieta, de data această constituită la Târgu Mureş, să îl aleagă principe al Transilvaniei, prin mijlocirea lui Ioan Kemény. Realegerea sa ca principe se va face la 29 septembrie 1659.
Din nou gestul lui Gheorghe Rakoczy al II-lea atrage după sine răspunsul turcilor, care sar în ajutorul lui Barcsai. Paşa din Buda se deplasează cu armata sa în Ardeal, iar la 22 mai 1660 se va ciocni într-o bătălie la Gilău (azi în judeţul Cluj) cu oastea lui G. Rakoczy al II-lea. Armata principelui e înfrântă şi însuşi principele e grav rănit şi silit să se retragă la Oradea, unde va şi muri în scurt timp din cauza rănilor primite pe câmpul de luptă.
A. Barcsai este restabilit astfel pe tron şi va continua să domnească până în primele zile ale anului 1661. Dieta transilvană, nemaiputând plăti impozitele mari ce îi erau impuse de principe, se revoltă împotriva acestuia şi îl înlocuieşte cu Ioan Kemény, proclamat ca nou principe în locul lui A. Barcsai. Reacţia turcească, de pedeapsă, se va produce numai în vara aceluiaşi an, dar până atunci Acaţiu Barcsai şi fratele său sunt ucişi de oamenii noului principe. Nici Ioan Kemény nu va domni mult în acel an, deoarece expediţia turcească de pedeapsă îl va sili să cedeze scaunul Principatului în favoarea lui Mihai Apaffy.
Acaţiu Barcsai s-a îngrijit în timpul stăpânirii sale şi de românii din Ardeal, scutind preoţii ortodocşi de orice dare.
A tipărit pe cheltuiala sa, în anul 1648, un catehism, cu intenţia de a face propagandă calvină printre românii transilvăneni.
Bibliografie
- Giurescu, Constantin C. - Istoria românilor, volumul III, ediţia a V-a, Editura BIC ALL, Bucureşti, 2007, ISBN 978-973-571-710-0
- Revista Transilvania, Anul XLV, nr. 1, 1 ianuarie 1914