Ion Carp

Ion Carp
Născut		24 decembrie 1842
Decedat		22 martie 1892
Ocupaţie		militar, general

Ion Carp (n. 24 decembrie 1842 - d. 22 martie 1892), general de brigadă.

Biografie

A urmat Şcoala Militară de Ofiţeri din Bucureşti (1859-1861, al 5-lea în promoţie), fiind repartizat la Batalionul 2 Geniu. A urmat apoi Şcoala Politehnică din Paris şi Şcoala de Aplicaţie de Artilerie şi Geniu din Metz, la absolvire fiind însumat în artilerie.

Grade militare:

• sublocotenent - 1861
• locotenent - 1863
• căpitan - 1866
• maior - 1873
• locotenent-colonel - 1877
• colonel - 1881
• general de brigadă - 1891

Funcţii militare:

• comandant companie de pontonieri la Giurgiu, când participă la înăbuşirea răzvrătirii bivolarilor, fiind rănit grav, decorat cu Virtutea militară - 1873; *comandant de divizion în Regimentul 2 Artilerie (1873-1877)
• ajutor al comandantului Regimentului 1 Artilerie (1877-1878)
• comandantul Şcolii de Ofiţeri din Bucureşti (1878-1879)
• directorul Arsenalului (1879-1881; 1885-1889)
• comandant al Regimentului 1 Artilerie (1881-1883)
• şeful Secţiei 2 din corpul Statului Major General (1883-1884)
• ataşat militar la Paris (1884-1885)
• şef de stat major al Corpului 2 Armată (1889-1890)
• şef al artileriei Corpului 2 Armată (1890-1891)

După avansarea la gradul de general a fost inspectorul general al artileriei (1891-1892).

A participat la Războiul de Independenţă, având gradul de locotenent–colonel şi funcţia de ajutor al comandantului Regimentului 1 Artilerie Craiova.

A decedat la 22 martie 1892, în vârstă de 49 de ani.

Din necrologul publicat de Revista Armatei reţinem:

„“Inteligenţă deschisă, spirit ager şi viu, om cu temperament, iubitor al meseriei sale şi cu deosebire devotat ei, generalul Carp a pus, într-o carieră de 31 ani, toate puterile, toate facultăţile şi toate cunoştinţele sale în serviciul armatei. În diferitele ramuri în care a slujit a lăsat amintiri de onoare, de activitate, de amor al datoriei; unde părăsea, lăsa regrete; unde intra, era primit cu favoare de şefi, de egali, de subalterni, căci toţi îi cunoşteau valoarea, exactitatea la serviciu, spiritul de dreptate şi amenitatea.””

({{{2}}})

În şedinţa Academiei Române din 17/29 noiembrie 1895 s-a dat citire testamentului Mariei Carp, soţia generalului, care lăsă Academiei Române moşia din Olteni, judeţul Teleorman. O parte din veniturile acesteia trebuia să alcătuiască un premiu de 7.000 lei care să fie, dat o dată la 3 ani, celei mai bune scrieri în limba română, făcută de un român, alternativ pentru o scriere militară şi pentru una civilă, începându-se cu cea militară. Subiectul pentru aceasta urma a se fixa de o comisie de şapte generali şi ofiţeri superiori, numită de Ministerul de Război, iar subiectul scrierii civile urma a fi stabilit de Academie. Premiul va purta numele „Marele Premiu General Ion Carp şi Maria Carp”.

Bibliografie

• Predescu, Lucian – Enciclopedia României – Cugetarea – Material românesc. Oameni şi înfăptuiri – Editura Saeculum I.O.&Ed. Vestfala, Bucureşti, 1999 -, p. 175;
• Rusu, Doina – Istoria Academiei Române în date (1866-1996) – Editura Academiei Române, p. 113-114;
• *** - Revista Armatei, an X, nr.6/martie 1892, p. 237-239.