Victor Vlad Delamarina

Victor Vlad Delamarina
Naţionalitate		român
Născut		31 august 1870, Satu Mic, judeţul Timiş
Decedat		15 mai 1896, Satu Mic
Mormânt la		Lugoj
Ocupaţie		poet
Părinţi		Ioan şi Sofia

Victor Vlad Delamarina (n. 31 august 1870, Satu Mic, azi Victor Vlad Delamarina, judeţul Timiş - d. 15 mai 1896, Satu Mic, judeţul Timiş) a fost poet, scriitor, ofiţer al Armatei Române. Este creatorul poeziei în dialect bănăţean.

Originea şi familia

Străbunicii materni ai lui Victor au fost Constantin Rădulescu, preot în Chizătău, şi Terezia. Bunicul matern al lui Victor a fost Constantin Rădulescu, inginer, avocat şi primar al oraşului timişean Lugoj. Părinţii lui Victor au fost Ioan Vlad, învăţător (d. 1881), şi Sofia Rădulescu, scriitoare şi muziciană (d. 1944).

Victor a mai avut trei surori: Lucia, Paula (d. 1882) şi Laura. Pentru că a murit în floarea vârstei, nu a fost căsătorit şi nu a avut copii.

Studiile şi activitatea

După ce tatăl său s-a îmbolnăvit subit în anul 1881 şi a fost internat la un sanatoriu din Budapesta, Victor a rămas să îşi facă studiile la gimnaziul din Lugoj, rămânând în grija bunicilor săi. Mama sa, însoţită de surorile lui, au plecat la Bucureşti, unde mama sa a devenit profesoară de pian şi de limba germană.

În 1884 este dat afară de la gimnaziu, astfel că pleacă la mama sa la Bucureşti, care l-a înscris la Colegiul "Sfântul Sava". Victor dorea însă să devină militar şi se înscrie în anul 1885 la şcoala militară de la Craiova, iar în 1886 se mută la cea de la Iaşi.

S-a îmbolnăvit în curând, fără ca medicii să îşi dea seamă că e afectat de tuberculoză. A fost trimis în Italia, unde clima mai caldă avea să îi facă bine sănătăţii. La insistenţele familiei a trebuit să se întoarcă la Iaşi pentru a continua studiile militare. Victor nu îşi mai dorea o carieră militară şi a cerut familiei să îl lase să se întoarcă în Italia, pentru a studia pictura, dar dorinţa i-a fost refuzată.

Încheind studiile la Iaşi, a trecut la şcoala militară din Bucureşti, iar din vara anului 1891 a urmat un stagiu pe bricul "Mircea", pentru a putea primi gradul de sublocotenent de marină. A făcut câteva drumuri în Meditarana ca militar, iar în 1895 este avansat la gradul de locotenent de marină.

A debutat cu versuri, scrise în grai bănăţean, publicate în anii 1894-1895 în ziarul "Dreptatea" din Timişoara. La publicarea acestor versuri a folosit pseudonimul literar "Delamarina". Poeziile au fost adunate şi editate de Valeriu Branişte în volumul intitulat Poezii bănăţeneşti. Întocmiri, publicat la Lugoj în 1902. Titu Maiorescu le-a publicat şi el în Convorbiri literare, nr.2 din 15 februarie 1898, cu un articol introductiv.

Moartea

Sănătatea sa era puternic deteriorată, astfel că în anul 1895 îşi ia concediu de boală pe perioadă nedeterminată şi se întoarce la Lugoj. Degeaba a încercat să îşi recupereze sănătatea, mergând la tratament la staţiunile climaterice de la Worishoffen şi Abazzia. A murit în localitatea natală, Satu Mic, de tuberculoză, la 15 mai 1896. A fost înmormântat în cimitirul din Lugoj.

Moştenirea

• Satul în care s-a născut, în judeţul Timiş, a primit în anul 1964 numele de Victor Vlad Delamarina
• O stradă din Timişoara, judeţul Timiş, se numeşte Victor Vlad Delamarina
• Şcoala cu clasele I-VIII din localitatea Victor Vlad Delamarina, judeţul Timiş, îi poartă numele
• O placă comemorativă a fost amplasată pe casa în care a locuit în Lugoj, judeţul Timiş
• Versurile sale au fost publicate într-o ediţie postumă în anul 1902
• Schiţe din călătoriile mele, volum postum, publicat în anul 1936

Bibliografie

• Cosma, Aurel - Bănăţeni de altă dată, vol. I, Timişoara, 1933
• Cosma, Aurel - Prin Timişoara de altădată, Editura Facla, 1977