Marea Neagră
de la Enciclopedia României
Marea Neagră este o mare intercontinentală, situată între Europa sud-estică şi Asia Mică. România are litoral cu Marea Neagră în sud-est, pe o distanţă de 245 km. Alături de România ţările riverane Mării Negre sunt: Bulgaria, Georgia, Rusia, Ucraine, Turcia. Este un rest al Mării Sarmatice. Prin sistemul de strâmtori Bosfor-Marea Marmara-Dardanele comunică cu Marea Mediterană şi mai departe cu oceanul planetar, iar prin strâmtoarea Kerci cu Marea Azov, care este de fapt o anexă a Mării Negre.
Cuprins
Specificaţii
Marea Neagră are o suprafaţă de 413.488 km², împreună cu anexa sa, Marea Azov, o suprafaţă totală de 451.490 km². Adâncimea medie este de 1.271 m iar adâncime maximă de 2.258 m. Se situează între coordonatele geografice 40°54' şi 46°38' latitudine nordică şi 27°27' şi 41°42' longitudine estică.
Salinitatea
|
În Marea Neagră se varsă numeroase fluvii mari: Dunărea, Nistru, Bug, Nipru, rioni, Kâzâl-Irmak, etc. Din acest motiv salinitatea sa este foarte scăzută, aproximativ 15-22%, în comparaţie cu cea a oceanului planetar. La gurile de vărsare ale Dunării salinitatea este şi mai scăzută, aproximativ 3-10%.
Temperatura
Temperatura medie anuală în sectorul românesc este de +12,5°C, depăşind cu 2°C temperatura medie a aerului. Iarna temperaturile scad destul de mult, deoarece bat vânturile de nord-est, care provoacă valuri mari, periculoase pentru navigaţie. În iernile reci, în zona litorală nordică, marea îngheaţă.
Curenţii
Sub influenţa vânturilor se formează un curent circular, dirijat de linia ţărmurilor, care, datorită peninsulei Crimeea, se împarte în două ramuri închise: estică şi vestică. Un curent de suprafaţă transportă din Bosfor apele mai dulci ale Mării Negre spre Marea Mediterană. Însă în adâncime se formează un curent invers, care transportă ape cu salinitate mare. Din cauza lipsei de circulaţie verticală, la adâncimi mari nu pătrunde suficient oxigen şi se formează hidrogen sulfurat, extrem de ostil vieţii.
Flora
Stufăriile imense din formează insule de plaur şi au un rol deosebit în menţinerea echilibrului natural al Deltei. Ele împiedică aluvionarea ghiolurilor, reduc sărurile minerale din straturile mai mici la suprafaţa solului şi oferă adăpost, hrană şi posibilităţi de reproducere pentru peşti şi alte specii de animale. Vegetaţia deltei este reprezentată prin numeroase specii de plante acvatice. Din categoria plantelor acvatice natante şi submerse fac parte: nufărul alb (Nymphaea alba), nufărul galben (Nuphar luteum), plutica (Lymnanthemum nymphoides), cornacii sau nucile de apă (Batrachium aquitile), broscăriţa (Potomageton natans), foarfeca bălţii (Stratiotes aloides), cosorul (Ceratophyllum submersum, C. demersum), brădişorul (Myriophllum spicatum), lintiţa (Lemna minor, L. trisulca) şi iarba broaştei (Hydrocharis morsus-ranae). Plantele de mal sau cele din zone mlăştinoase sunt reprezentate de: pipirig (Schoenoplectus lacustris), papură (Typha latifolia, T. angustifolia), trestie (Phragmites communis), troscotul de apă (Polygonum amphybium), coada calului (Hippuris vulgaris), feriga de apă (Dryopteris thelypteris), aliorul de baltă (Euphorbia palustris), rogozul (Carex sp), buzduganul (Sparganium ramosum), săgeata apei (Sagittaria sagitifolia), limbariţa (Alisma plantago-aquatica), roşăţeaua (Butomus umbellatus), stânjenelul de baltă (Iris pseudacorus), trestia mirositoare (Acorus calamus) şi coada-zmeului (Calla palustris). Foarte frumoase sunt luncile de cătină roşie (Tamarix) şi cele de cătină albă (Hippophae), dar şi pădurile cu arbori gigantici pe trunchiurile cărora se găsesc plante agăţătoare de tipul lianelor (Periploca graeca).
Fauna
În Marea Neagră trăiesc circa 1.500 de specii de animale, în special nevertebrate, peşti, delfin şi chiar câteva foci în regiunea capului Caliacra. Din punct de vedere economic, cele mai importante specii de peşti sunt scrumbiile, pălămida, hamsiile, stavrizii şi sturionii: morunul, nisetrul şi păstruga.
Turism
Litoralul Mării Negre reprezintă o importantă zonă turistică şi balneoclimaterică, de-a lungul acestuia existând o serie de staţiuni turistici: pe ţărmul României - Năvodari, Mamaia, Constanţa, Eforie Nord, Eforie Sud, Costineşti, Olimp, Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn, Mangalia, 2 Mai, Vama Veche; pe teritoriul Bulgariei - Balcic, Albena, Nisipurile de Aur, Varna, Burgas; pe litoralul Georgiei - Suhumi, Butumi.
Bibliografie
- Academia Republicii Populare Române, Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică, Bucureşti, 1962-1964
- Mohan, Gheorghel, şi colab., Rezervaţii şi monumente ale naturii din România, Casa de Editură şi Comerţ „SCAIUL”, Bucureşti, 1992, ISBN 973-95257-3-3
Bibliografie recomandată
Geografie şi biologie
- Antipa, Grigore, Marea Neagră : oceanografia, bionomia şi biologia generală a Mării Negre, Editura Teşu, Bucureşti 2007 ISBN 978-973-1765-16-7
- Vespremeanu, Emil, Geografia Mării Negre, Editura Universităţii din Bucureşti, 2004 ISBN 973-575-925-x
Istorie şi geopolitică
- Brătianu, Gheorghe I., Marea Neagră: De la origini până la cucerirea otomană, editura Polirom, Iaşi 1999 ISBN 973-683-341-0
- Papacostea, Şerban, Marea Neagră : puteri maritime - puteri terestre : (sec. XIII-XVIII), Editura Institutului Cultural Român, Bucureşti 2006 ISBN 978-973-577-513-1
- Marin, Gheorghe (coord.), Marea Neagră : Spaţiu de confluenţă a intereselor geostrategice, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2005 ISBN 973-7601-21-1