Portal:Geografie

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare

Banner portal geografie.jpg

 

Imagini

<choose>

<option>

Ada Kaleh

</option>

<option>

Ada Kaleh

</option>

<option>

Ada Kaleh

</option>

<option>

</option>

</choose>
 

Articol în prim plan

<choose>

<option> Lacu Roşu (numit şi Ghilcoş, sau Ucigaşul) este un lac de baraj natural pe valea râului Bicaz, în zona izvoarelor acestuia, în apropiere de Cheile Bicazului. Este unicul lac de baraj natural din România. S-a format în anul 1837, atunci când, o porţiune din muntele Ghilcoş s-a surpat şi a blocat cursul natural al râului. În consecinţă, s-a format un lac natural. Pe malul lacului s-a dezvoltat staţiunea balneo-climaterică Lacul Roşu, subordonată oraşului Gheorgheni din judeţul Harghita.

Denumirea de „Lacu Roşu” derivă de la argilele bogate în oxizi de fier, aduse de Pârâul Roşu şi depozitate în lac. Totodată, rocile masivului Suhard sunt şi ele de culoare roşie, motiv pentru care reflecţia acestuia în apa lacului sporeşte efectul vizual al culorii roşie.

</option> <option>

Vulcanii noroioşi de la Berca

Termenul de vulcan noroios defineşte o erupţie lentă sau bruscă de noroi, însoţită de gaze sau chiar de petrol. Vulcanii noroioşi se deosebesc de vulcanii propriu zişi, ei putând lua naştere datorită erupţiei gazelor naturale, a mişcărilor seismice sau chiar a emanaţiilor postvulcanice.

În anul 1867, francezul H. Cognand observa aceste erupţii pentru prima dată cu ocazia unor prospecţiuni petroliere în satul Berca din judeţul Buzău. Grigore Cobălcescu i-a descris în 1883, iar mai târziu Grigore Ştefănescu în 1890 şi Mircea Peaha care a întocmit o lucrare de sinteză în 1965. Vulcanii noroioşi din Subcarpaţii Buzăului se datorează emanaţiilor de gaze din zonele cutate şi faliate ce aduc noroi la suprafaţă.

</option>

</choose>