Nicolae Vulovici

Nicolae Vulovici
Născut		8 iunie 1877, Calafat, judeţul Dolj
Decedat		8 septembrie 1916, Miercurea Ciuc, judeţul Harghita
Ocupaţie		poet, ofiţer

Nicolae Vulovici (n. 8 iunie 1877, Calafat, judeţul Dolj - d. 8 septembrie 1916, Miercurea Ciuc, judeţul Harghita) a fost un poet şi ofiţer în armata română în timpul Primului Război Mondial.

Studiile

S-a născut la Calafat în anul 1877 şi a urmat cursurile şcolii primare şi ale liceului în oraşul natal. S-a înscris apoi la la Şcoala de ofiţeri din Craiova, la 1 iunie 1898.

Cariera militară

În anul 1899 este trimis la Şcoala de ofiţeri de artilerie de la Bucureşti, pe care o absolveşte la 1 iulie 1900, cu gradul de sublocotenent. Cu acest grad a fost repartizat la Craiova la Regimentul 26 infanterie "Rovine".

La 1 octombrie 1906 este avansat la gradul de locotenent. În anul 1908 este transferat de la Craiova la Suceava, în Regimentul 16 infanterie.

În anul 1912 este avansat la gradul de căpitan şi în cursul aceluiaşi an este transferat la Regimentul 15 infanterie "Războieni", cu garnizoana la Piatra Neamţ.

La intrarea României în Primul Război Mondial va pleca la luptă în cadrul Regimentului 15 infanterie "Războieni", sub drapelul căruia va şi cădea la datorie.

A fost decorat cu medalia "Bărbăţie şi credinţă", iar post-mortem cu ordinul "Steaua României".

Activitatea poetică

A fost cunoscut sub pseudonimul Nepeve.

A scris versuri ostăşeşti, a făcut parte din primul colectiv de conducere al revistei "Ramuri" şi a fost unul dintre primii poeţi ai acestei publicaţii. A fost unul dintre membrii fondatori ai "Noii reviste oltene".

A mai colaborat la publicaţiile "Semănătorul", "Neamul românesc literar", "Junimea literară" şi altele.

A publicat în timpul vieţii sale volumele "Vitejeşti, Poezii" în anul 1906 şi "Stihuri oţelite" în anul 1909.

Eroul

A căzut la datorie la data de 8 septembrie 1916, la Miercurea Ciuc, în Transilvania, împuşcat în cap.

Modul în care şi-a dorit să cadă pentru ţara sa l-a descris într-una din poeziile sale:

„"De-o fi să mor, tu, Doamne, dă-mi”

({{{2}}})

„O moarte vitejească,”

({{{2}}})

„Un glonte-n floarea din chipiu - în lupte mă izbească!”

({{{2}}})

„Nu voi să mor pe căpătâi - cum mor toţi nevoiaşii,”

({{{2}}})

„Pe-oţele ori pe-un muşuroi - adorm de veci ostaşii!”

({{{2}}})

„Schilavu-mi trup înfăşurat - în pânza tricoloră,”

({{{2}}})

„Mi-l plângă trâmbiţaşii mei - nu mamă, nu suroră...”

({{{2}}})

„Cu coif, cu armele gătit - un mire-ales de moarte -”

({{{2}}})

„Nu cioclii pe grumazul lor: soldaţii să mă poarte!"”

({{{2}}})

Bibliografie

• Apud - Ciocoiu, Stelian - Revista Lumea Satului, nr. 10, 2007.